Toate părțile acestei plante sunt comestibile și utile în medicina naturiste: rădăcina, tulpinile, frunzele, florile și semințele.
Terapeuta austriacă Maria Treben spune într-una din cărțile ei că de când a descoperit puterea tămăduitoare a urzicilor, a început să o consume zilnic.
„De când am aflat ce efect curativ au urzicile, mi-am creat un obicei din a face o cură de patru săptămâni cu ceai de urzici”.
Urzicile apar de două ori pe an – primăvara și toamna (după otavă). Se pot bea câte 2-3 căni pe zi: una dimineața, cu 30 de minute înainte de micul-dejun, și 1-2 căni pe parcursul zilei.
Terapeuta spune că dacă ceaiul se bea cu înghițituri mici, efectul curativ este mai mare.
„După o astfel de cură cu urzici mă simt extraordinar de bine, și am de fiecare dată senzația că pot realiza de trei ori mai multe lucruri ca până atunci. Mă simt plină de mobilitate și tinerețe”.
Dincolo de efectul tonic și energizant pe care-l dau urzicile, acestea ajută la prevenirea multor boli:
„Familia mea și cu mine n-avem nevoie ani de zile de medicamente”.
Cura cu urzici trebuie să dureze mai multe săptămâni dacă există boli grave, precum: afecțiuni ale ficatului, bilei și splinei • tumori la splină • secreții abundente ale aparatului respirator sau ale stomacului • crampe stomacale • ulcere gastro-intestinale • boli de piept • boli ale sângelui • leucemie
În scop preventiv, se va bea doar 1 cană de ceai pe zi, pe tot parcursul anului. Ajută la prevenirea răcelilor, virozelor și a infecțiilor bacteriene și înlătură alergiile (inclusiv rinita alergică).
Curăță sângele și implicit pielea. Ajută la eliminarea eczemelor și a durerilor de cap. Totodată, urzica previne sau ameliorează durerile articulare și reumatice.
Ceaiul de urzică mărește nivelul hemoglobinei datorită conținutului mare de fier și înlătură oboseala, lipsa de putere și epuizarea.
Maria Treben spune că urzica trebuie doar opărită, 30 de secunde, și nicidecum fiartă. Astfel se păstrează substanțele active din plantă.
Unele persoane nu pot bea ceai de urzici deoarece nu le place gustul. Această problemă poate fi remediată prin adăugarea în ceai a unor plante aromatice, precum mentă. De asemenea, pentru îmbunătățirea gustului, se poate adăuga mușețel, zeamă de lămâie și miere/melasă (bogată în fier și minerale).
Maria Treben, născută Günzl, (n. 27 septembrie 1907, Saaz, Austria-Ungaria – d. 26 iulie 1991, Grieskirchen, Austria) a fost o botanistă și autoare austriacă. A fost considerată o specialistă în domeniul medicamentelor pe bază de plante și a altor metode alternative de tratament în tradiția lui Sebastian Kneipp.
S-a născut în 1907 în orașul Žatec din Boemia (atunci în Austro-Ungaria), ca fiica mijlocie a lui Ignatz Günzl (n. 1876), proprietarul unei tipografii, și al soției sale, Marie Anna Marek (n. 1879). Când avea vârsta de zece ani, tatăl ei a murit într-un accident de căruță. Familia s-a mutat doi ani mai târziu la Praga. După Primul Război Mondial Sudetenland a devenit parte componentă a noului stat Cehoslovacia. La vârsta de 19 ani Maria Günzl a absolvit cursurile unui liceu de fete din Praga și a lucrat apoi, timp de paisprezece ani, în birourile cotidianului Prager Tagblatt. S-a căsătorit pe 12 august 1939 la Kaptitz cu inginerul Ernst Gottfried Treben, a renunțat la locul de muncă și a devenit gospodină și mamă. În același an a intrat în NSDAP. În anul 1942 s-a născut fiul ei, Kurt. În noiembrie 1945 a plecat împreună cu soțul, fiul, mama și soacra în Bavaria. Ca urmare a unei boli care i-a pus viața în pericol în 1947, a început să cerceteze medicina pe bază de plante. După expulzarea germanilor din Cehoslovacia, Treben a migrat în Bavaria și apoi în Austria. S-a mutat în anul 1951 în orășelul Grieskirchen din Austria Superioară. A murit în 1991.
Cercetarea medicinei pe bază de plante
În ianuarie 1947, în urma expulzării germanilor din Cehoslovacia, Maria Treben a fost adăpostită într-o tabără de refugiați din Wülzburg (Bavaria). Acolo a avut o erupție cutanată și, după o ședere de trei săptămâni, s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. A fost transferată din tabără la un spital, unde, din cauza războiului, nu existau prea multe medicamente și nu era nicio perspectivă de salvare. Surorile i-au dat să bea suc de rostopască, iar starea ei de sănătate s-a îmbunătățit imediat. Această experiență cheie a determinat-o să înceapă să studieze herbalismul.
În următorii ani, Treben a studiat ca autodidactă medicina pe bază de plante (fitoterapie). A practicat în Austria și Germania, fără a fi o practicantă recunoscută. Recomandarea folosirii bitterului suedez („ierburile suedeze”) a devenit deosebit de cunoscută. Această practică s-a bazat pe redescoperirea unei rețete a medicului suedez Claus Samst, care la rândul său a atribuit-o lui Urban Hjärne (1641-1724).
Cărțile Mariei Treben au devenit bestselleruri și au fost distribuite pe scară largă. Gesundheit aus der Apotheke Gottes – Ratschläge und Erfahrungen mit Heilkräutern a fost vândută în milioane de exemplare.