Acoperământulul Maicii Domnului este sărbătoarea care încheie cele două luni ale anului, august și septembrie, în care este cinstită în mod deosebit Maica Domnului.
Sărbătoarea mai este cunoscută în popor si sub denumirea de Pocroave, denumire ce vine de la cuvântul slavon „pocrov” cu semnificatie de vãl, aici de acoperã- mânt al pãmântului cu brumã sau cu zãpadã.
Se crede cã cele mai adânci rădăcini ale traditiilor sărbătorii ajung până la perioada agriculturii primitive, sãrbãtoare precrestinã cu datã fixã, dedicatã unei divinitãti meteorologice ce marcheazã intrarea în anotimpul rece, atunci când pãmântul se acoperă de zăpadă.
În conștiința oamenilor s-a făcut asocierea între acoperirea pământului cu brumă și acoperirea capului fetelor mari, îmbroboditul cu basma la nuntă, ca semn al trecerii la statutul de femeie măritată. Fetele mari se rugau divinității „Pocroavă” să le acopere capul cu păr bogat si frumos, pentru a fi plăcute flăcăilor, dar și să le acopere capul în sensul măritatului.
Părul lung era un însemn al puterii și divinitatea se îndura adesea de rugăciunile fetelor, dându-le păr frumos, ajutându-le astfel să-și găsească ursitul mai repede. Se consideră că, în era creștină biserica a adaptat la ziua aceasta o sărbătoare religioasă cu sens apropiat Acoperământul Maicii Domnului.
S-a fãcut legătura între noțiunea acoperirii pământului cu brumă și conținutul tradiției creștine care povestește următoarele: odată, la Mănăstirea Vlahilor din Constantinopol stăteau și mulți greci care se rugau la Dumnezeu să-i izbăvească de duțmani. Iețind afarã starețul mănăstirii, cuviosul Andrei, privind spre cer, a văzut-o pe Maica Domnului, înconjurată de sfinți, rugându-se la Dumnezeu pentru neamul omenesc. Maica Domnului a luat Acoperământul de pe cap și l-a întins deasupra creștinilor, care se aflau la mănăstire. Acoperământul, se spune, că strălucea mai puternic decât soarele. Dimineața, tot orașul știa despre minunea văzută de Sf. Andrei. De la această întâmplare, în amintirea minunii, a rămas sărbătoarea numită Acoperământul Maicii Domnului.
În tradiția populară, în prima zi din octombrie femeile cinstesc sărbătoarea „Procoavele” prin post și rugăciuni la Maica Domnului pentru a fi acoperite și să aibă în pază casa și familia de toate primejdiile: de înec, de boli, de foc, de cumpănă, de năpastă, de ducă-se-pe-pustii, de ucigă-l-toaca și de vrăjmasul cel rău, pentru a fi casa și recolta ferite de foc, iar oamenii păziți de înec și de boli, vitele sunt stropite cu apă sfințită, pentru a fi ferite de boli în sezonul rece.
Sărbătoarea Pocroavelor se respectă și astăzi, chiar dacă se ține post, în multe zone fiind și hramul satului. Femeile posteau pentru sănătatea copiilor, iar fetele se rugau „Sfântului Procoavă” să aibă părul frumos și să le aducă cât mai degrabă cununa de mireasă.
Mai întâi ajunau, apoi mâncau o jumătate dintr-o turtiță sărată făcută în acea zi, iar cealaltă jumătate o puneau sub pernă. Se crede că procedând astfel fetele își visau prima întâlnire cu ursitul. Astfel că tinerele fete se împodobesc astăzi ca pentru nuntă pentru a avea parte de o căsnicie lungă și fericită și își servesc rudele și oaspeții cu plăcinte umplute cu mere sau cu dovleci.
În tradiția populară „Sfântul Procoavă” ar fi un sfânt sfințit de Dumnezeu printre cei dintâi. El acoperă pământul cu un strat de zăpadă; de aceea fetele i se închină, pentru a le acoperi și lor capul cu belșugul părului și pentru a le ajuta să se mărite cât mai curând. În credința populară se povestește că în această zi Sfântul Andrei a văzut-o pe Maica Domnului plutind în văzduh cu mâinile întinse, rugându-i-se lui Dumnezeu pentru neamul omenesc, iar de atunci oamenii o roagă, la rândul lor, să îi acopere cu mila sa și să-i păzească de toate relele…