Ziua de 10 decembrie este una cu adâncă încărcătură duhovnicească în calendarul ortodox, fiind închinată pomenirii mai multor sfinți care, prin viața, jertfa și credința lor nestrămutată, au devenit pilde vii pentru toți creștinii.
În această zi sunt pomeniți Sfinții Mucenici Mina, Ermogen și Evgraf, trăitori în vremea împăratului Maximian. Sfântul Mina, numit și Calicheladu – adică „cel cu viers frumos” – era atenian de neam și vestit pentru darul vorbirii și înțelepciunea sa. Trimite de împărat la Alexandria pentru a liniști tulburările cetății, Mina nu doar că aduce pace prin cuvânt, ci întărește credința creștinilor și tămăduiește bolnavi, lucru care atrage mânia autorităților păgâne.
Trimis să-l judece, prefectul Ermogen ajunge, văzând răbdarea și statornicia Sfântului Mina, să creadă în Hristos, fiind botezat chiar de cel pe care trebuia să-l chinuie. Alături de ei, Evgraf, scriitorul Sfântului Mina, mărturisește cu îndrăzneală credința înaintea împăratului, plătind cu viața. Cei trei sunt uciși cu sabia, iar sfintele lor moaște, duse la Constantinopol, au rămas izvor de minuni până astăzi.
Tot la 10 decembrie este pomenit Sfântul Mucenic Ghemel, care a trăit în vremea lui Iulian Apostatul. După chinuri cumplite, prin rânduială dumnezeiască, este botezat și vindecat în chip minunat, primind apoi cununa muceniciei prin răstignire. Credința sa, dovedită până la capăt, rămâne o lecție de curaj și dăruire totală lui Dumnezeu.
De asemenea, Biserica îl pomenește pe Cuviosul Părinte Toma Defurchinu, mare nevoitor și pustnic. Încă din copilărie atras de viața monahală, Toma a ajuns stareț vestit pentru virtuțile și smerenia sa. Retras în singurătate, a răbdat ispite grele și lupte duhovnicești, biruindu-le prin rugăciune și credință. Dumnezeu l-a învrednicit cu darul vindecărilor și al înainte-vederii, iar viața sa a fost o neîncetată jertfă de ascultare și dragoste pentru liniște și sfințenie.
În aceeași zi mai sunt pomeniți și Sfinții Mucenici Teotecn, Marian și Eugeniu, care și-au pecetluit credința prin moarte martirică, fiind uciși de sabie sau cu pietre.
Sărbătoarea din 10 decembrie ne amintește că adevărata putere vine din credință, iar statornicia în Hristos poate birui orice frică, suferință sau moarte.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
