Este o planta larg cunoscuta si folosita inca din vremea dacilor, denumirea sa originala in limba daca
– Prodiarnela – ajungand pana in zilele noastre datorita consemnarii sale de catre Dioscoride, celebrul medic al antichitatii, in tratatul sau.
In ultimele decenii, tataneasa a fost una din cele mai folosite plante pe plan mondial.
In Elvetia – tara cu mare traditie in domeniul medicamentelor din plante – mai bine de jumatate din preparatele
externe produse in ultimul deceniu au fost pe baza de tataneasa
. Industria cosmetica foloseste in prezent intens alantoina – unul din principiile active cele mai importante ale tatanesei – care este practic nelipsita in deodorante si creme de corp.
Este o planta larg cunoscuta si folosita inca din vremea dacilor, denumirea sa originala in limba daca – Prodiarnela – ajungand pana in zilele noastre datorita consemnarii sale de catre Dioscoride, celebrul
medic al antichitatii, in tratatul sau.
In medicina populara romaneasca are mai mult de o suta de utilizari, atat intern, cat si extern.
Intern este folosita ca cicatrizant si protector in gastrita si ulcer gastric, ca antitumoral in cancer si tumor benigne, antiinflamator in bolile intestinului, emolient si regenerativ epitelial in traheite si faringite, antiseptic si antiinflamator in bolile de rinichi.
Extern este considerata a fi un adevarat panaceu, deoarece alina inflamatiile si grabeste vindecarea in dermatoze, inchide si vindeca rapid plagile, grabeste procesele de refacere dupa arsuri, face sa se retraga tumorile exteriorizate si cancerul de piele, reface rapid tesuturile dupa contuzii si traumatisme etc.
Descriere botanica, recoltare si pastrare:
Tataneasa este una din cele mai raspandite plante medicinale din flora noastra, fiind intalnita mai ales pe campurile ramase necultivate si mai umede, la marginile
de drum, pe terenurile virane, la marginile de padure.
Este inalta de 30-100 cm, are frunzele de la baza eliptice, iar spre varf inguste, in forma de lance. Florile, care apar din mai pana in august, sunt de culoare rosie-violacee. Radacinile pornesc dintr-un pivot scurt, ramificandu-se sub pamant.
Recoltarea se face in lunile octombrie si noiembrie sau in martie.
Se folosesc radacinile, recoltate in perioada de repaus vegetativ.
Cea mai eficienta metoda de recoltare este culegerea in timpul aratului, cand radacinile sunt scoase la suprafata de fierul plugului si pot fi adunate cu usurinta.
Pentru cantitati mici se poate folosi cazmaua, cu care se dezgroapa radacinile.
Dupa recoltare radacinile se spala in curent de apa rapid (daca sunt tinute mult in apa mucilagiile se dizolva si astfel scade mult valoarea terapeutica a plantei) si apoi se intind rasfirat la uscat in
locuri foarte bine aerisite si lipsite de umiditate
. In anumite afectiuni, cum ar fi candidoza vaginala si dermatozele produse de ciuperci, sunt recomandate frunzele, recoltate prin secerare in perioada infloririi.