Au trecut patru luni de la moartea neașteptată a Andreei Cuciuc, iar părinții săi, Igor și Diana Cuciuc, încă se confruntă cu o suferință greu de descris. Tatăl tinerei a vorbit despre impactul devastator al pierderii și despre starea soției sale, mărturisind că îi este teamă pentru sănătatea ei.
Igor Cuciuc evită să intre în camera fiicei sale
Într-un interviu acordat pentru WOWnews, artistul a povestit cum camera fiicei sale a rămas pustie, după ce soția sa a luat toate lucrurile din ea. La început, obișnuia să intre acolo pentru a-i simți prezența, dar acum îi este dificil să mai facă acest lucru.
„Îmi este foarte greu să intru în camera ei. Și în ziua de azi îmi e frică să intru în camera ei, pentru că soția a luat toate lucrurile de acolo și camera ei a rămas așa pustie, parcă Andreea s-a dus cu toate lucrurile ei în lumea celor veșnice. Mi-e greu, dar la început mă duceam și mă apropiam de cămășile ei, le miroseam, chiar și de ciorăpeii ei și i-am pupat. Ziceam: „Doamne de ce mi-ai luat tot ce aveam mai scump? Nu am meritat eu așa chestie?” Eu tot timpul am fost cu rugăciune către Dumnezeu. Acum sunt încă mai aproape de rugăciune. După ce mi-am pierdut fata, numai rugăciunea mi-a dat putere. Am fost la multe mănăstiri.”, a declarat Igor Cuciuc.
În fiecare zi, artistul merge la mormântul fiicei sale, considerând că este singura modalitate prin care mai poate simți o legătură cu ea. În loc să se bucure de momentele în care ar fi trebuit să fie „socru mic”, așa cum își imagina în trecut, el își plânge fata la cruce.
„Patru luni de zile de chin, eu în fiecare zi eram la Andreea la cruce. Mă gândeam că în loc să fiu socru mic, merg la Andreea și o plâng la mormânt. Niciodată în viață nu m-am gândit că o să-mi înmormântez fiica.”
„Mă tem să nu îmi pierd soția” – Lupta Dianei cu suferința
Durerea pierderii fiicei nu s-a reflectat doar asupra lui Igor Cuciuc, ci și asupra soției sale, Diana. Artistul a mărturisit că ultimele patru luni au fost un adevărat calvar pentru familia lor, iar starea de sănătate a soției sale s-a deteriorat semnificativ.
„Patru luni de zile a fost un calvar pentru familia noastră, lacrimi în fiecare zi. O dată pe săptămână era salvarea la ușa noastră. Eu mai luam pastile acasă, de liniștire seara, înainte de culcare, iar soția lua și ea, dar în momentul când își plângea fata…”