De ce nu e bine să pupi icoanele.
Duhovnicul spune că nu este recomandat să săruţi icoanele, mai cu seamă cele de lemn, întrucât compoziţia chimică a salivei descompune, în timp, culorile icoanei.
Părintele subliniază faptul că această practică a sărutatului icoanelor nu este un gest de prea mare evlavie, iar cine o face nu are mai multă credinţă decât cel care nu o face şi doar atinge icoana cu mâna.
Totodată, părintele Calistrat relatează o întâmplare neobişnuită de care a avut parte la racla cu moaştele Sfintei Cuvioase
Parascheva, întâmplare care i-a întărit convingerea că icoanele sau raclele cu sfintele moaşte nu trebuie sărutate, ci doar atinse cu mâna sau cu un obiect vestimentar.
„La Sf Cuvioasă Parascheva mi s-a întâmplat o dată o chestiune inexplicabilă.
Nu-s nici înaintevăzător, nici nu mut munţii cu rugăciunea, dar punând mâna pe Sfânta, mai mult din curiozitate, cum stau mâinile una peste cealaltă, eu am pus mâna şi am simţit fierbinte cum ai pune ca pe un reşou.
Am tras mâna, persoana de lângă mine a văzut, nu şi-a dat seama, eu mi-am făcut cruce, m-am făcut că n-am observat, am
atins cu fruntea racla de argint şi mi s-a părut tot caldă şi de atunci niciodată când mă închin la Sfânta nu pun mâna sau nu ating.
Iau fesul din cap, ating de raclă şi de mâna Sfintei şi-l pun în cap şi e ca şi cum m-am atins de Sfintele moaşte.
Acelaşi lucru îl fac şi cu icoanele. Ating fruntea uşor.
Mi se pare un act de prea multă pietate să stai tu să-ţi laşi rujul pe sticla de la icoană sau să descompui cu saliva ta compoziţia chimică a culorii din care este făcută.
Nu este niciun gest de credinţă superautentică sau un gest de credinţă mai sfântă decât al altuia sau mai neonişnuit dacă ai atins cu mâna marginea icoanei şi ai dus la gură, e ca şi cum ai sărutat icoana.
Noi căutăm scandal din nimic, ne place să ne isterizăm„, este de părere părintele Calistrat de la Mănăstirea Vlădiceni