Postul Paştelui sau Postul Mare – cel mai greu post de peste an – este timpul aşteptării Învierii Mântuitorului, de aceea este foarte important să petrecem cele 40 de zile cu credinţă şi smerenie, aproape de Hristos.
Să nu uităm pentru ce există această perioadă de post şi rugăciune!
Iubire faţă de oameni, fără încercarea de a le fi pe plac.
Relaţiile bune cu cei apropiaţi sunt însoţite şi de dorinţa de a le fi pe plac.
Dar nicio atitudine bună nu poate exista dacă suntem dependenţi de opiniile altor oameni.
“Hai să ne întâlnim după serviciu într-o cafenea!” – ne invită prietenii şi comandam împreună cu ei.
“Mănâncă o bucată de carne, altfel mai supăr!”- ne îndeamnă mama sau o rudă. Cu tot respectul, putem refuza, invocând Postul, dar ne şi putem ascunde în spatele dorinţei de nu crea un conflict, acceptând.
Pentru a ne elibera de această dorinţă de a fi plăcuţi altora, să ne amintim de sfatul dat de cuviosul Paisie Aghioritul: “ Noi nu trebuie să ascundem propria postire, ca să nu postim de văzul lumii, dar postul bisericesc este o trăire şi o mărturisire a credinţei”.
Să ne rugăm
Auzim în jurul nostru: “ Eu nu pot ţine postul după rânduiala existentă. Mă sustrag lucrurile lumeşti!”.
Grijile casei, drumul în trafic, în timpul orelor de vârf, problemele de la locul de muncă, toate acestea ne distrag, chiar dacă din punct de vedere alimentar ţinem Postul.
Şi aici ne vine în ajutor credinţa.
Rugăciunii ar trebui să îi acordăm mai mult timp decât o facem de obicei.
Să ne ridicăm de la calculator cu o jumătate de oră mai devreme, pentru a avea mai mult timp de rugăciune.
Durata slujbelor, a rugăciunilor, este o posibilitate în plus de a reflecta la rolul nostru, iar Dumnezeu are nevoie de inima noastră.
Pe parcursul Postului Mare, ar fi bine să participăm la Sfânta Liturghie şi la slujbele din Săptămâna Patimilor.
Să avem grijă de sănătate
Gradul se abstinenţă se discută cu duhovnicul, iar dieta trebuie să fie una echilibrată.
Nu ne va apropia de Dumnezeu mândria pentru propriul efort al unei diete aspre sau excesul de după Post.
Să ne uităm în fafuria proprie
Vanitatea postirii este periculoasă şi merge împreună cu judecata sau condamnarea.
Cei din jur mânâncă carne sau beau lapte, în timp ce noi ţinem rânduiala Postului Mare?
Nu e treaba noastră! Este hotărârea lor.
Să facem fapte bune
Ar fi bine să învăţăm şi să combinăm scăderea interesului faţă de conţinutul farfuriilor altor oameni cu o sporire a atenţiei faţă de aproapele nostru, în general.
Mesajul Postului merge spre cultivarea iubirii faţă de Dumnezeu şi a iubirii faţă de aproapele nostru.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă ca banii economisiţi pe mâncarea de Post să îi folosim la ajutorul celor nevoiaşi.
Să fim alături de cei care au nevoie de sprijinul nostru: un vecin sau un prieten în suferinţă, o rudă singură etc.
