Profesorul Petruț Rizea a suferit un AVC și vorbește despre burnoutul din educație. Anunțul său, făcut printr-o postare publică, a fost intens distribuit și comentat, devenind rapid un punct de referință în discuțiile despre condițiile din educație.
Profesor pentru învățământ primar, acesta a explicat că a suferit recent un accident vascular cerebral, pe care îl asociază direct cu presiunea acumulată de-a lungul anilor de activitate.
Profesorul Petruț Rizea a suferit un AVC
În postarea publicată pe rețelele sociale, Petruț Rizea vorbește despre contrastul dintre percepția publică și realitatea trăită de profesori.
„Ironia vieții mă lovește abia acum, când nu mai am cum s-o ignor. Sunt profesor. Sau, poate, ar trebui să spun: am fost omul despre care toți credeau că are un job ușor. „Program scurt”, „vacanțe multe”, „doar predai”. Am auzit asta de atâtea ori încât, uneori, aproape că am început să cred și eu. Dar nimeni nu vede ce e dincolo de ușa clasei. Nimeni nu vede cum aduni în tine, zi de zi, zeci de priviri, unele pierdute, altele sfidătoare, altele care cer ajutor fără să spună nimic. Nimeni nu vede cum pleci acasă și nu te oprești din a fi profesor. Cum îți rulează în minte lecțiile, elevii, grijile lor, greșelile tale. Cum înveți să zâmbești chiar și când ești gol pe dinăuntru”, a scris acesta.
Profesorul explică faptul că, după ani de presiune, organismul său a cedat.
„Ani la rând am dus totul în tăcere. Pentru că asta face un profesor, duce. Explică. Rabdă. Speră. Și apoi, într-o zi, corpul meu a decis să spună ce eu n-am spus niciodată: că e prea mult.
Un AVC. Nu știu când s-a întâmplat. Dar știu de ce. Atât de simplu de rostit. Atât de greu de înțeles. M-am trezit dintr-odată în postura în care nu mai puteam controla nimic. Eu, cel care încercam mereu să țin lucrurile în ordine, să dau sens, să ajut. Ironia? Exact eu, „cel cu viață ușoară”, am ajuns aici”, a mai transmis acesta.
Critica percepției publice asupra profesorilor
Un punct central al mesajului este legat de modul în care societatea percepe profesia didactică.
„Și poate cel mai greu nu e ce mi s-a întâmplat, ci gândul că, undeva, cineva încă spune: „Profesorii nu au de ce să fie stresați.”
Nu m-a doborât o zi grea. M-au doborât toate zilele în care am luptat, da. Și în care m-am zbătut să arăt celorlalți că ne merităm pe deplin sporul neuropsihic. Și respectul, și integritatea.
Profesori, aveți grijă de voi”, a scris Petruț Rizea.
Problema burnoutului în rândul profesorilor nu este una nouă pentru Petruț Rizea. Cu aproape doi ani înainte, acesta a atras atenția asupra aceluiași fenomen în cadrul conferințelor UB Talks.
Proiectul său, intitulat „Depresia se ascunde după catedră – Burnout la profesori”, a ajuns în finala competiției și a fost premiat pentru originalitate, semnalând dificultățile psihologice din sistemul educațional.
Ulterior, în 2025, profesorul a adus în discuție tema sănătății mintale în cadrul unei dezbateri publice, adresând o întrebare directă ministrului Educației de la acea vreme.
Răspunsul oferit de ministrul Educației a confirmat existența problemei, dar a pus accent pe inițiativa personală.
„Da, încă există o stigmatizare puternică, dar nu atât de puternică cum era în urmă cu 10 ani sau cu 20 de ani. Lucrurile se schimbă. Până la urmă este un element de educație: atunci când doare nu are un dinte, mergi la stomatolog. Când ai o problemă psihologică, dacă ești educat, mergi la un psiholog sau la un psihiatru, astfel încât îi încurajez să apeleze, cum să spun, ca un semn de educație, nu ca o vulnerabilitate sau ca o slăbiciune”, au transmis aceștia.
Situația profesorului Petruț Rizea prezintă o realitate mai largă din sistemul educațional românesc.
