Am invitat un bărbat la mine acasă pentru o cină romantică: exact la ora opt seara a sunat cineva la ușă, am deschis… și am rămas blocată de ceea ce am văzut 😱😱
Prietenele mele spuneau că am înnebunit când am început să mai acord atenție bărbaților. Am 54 de ani, soțul m-a părăsit. Pur și simplu voiam să mă simt din nou iubită și dorită.
Atunci a apărut un bărbat nou în viața mea. Eram vecini și ne întâlneam uneori în parc. Vorbeam des și, treptat, ne-am apropiat.
Într-o zi, m-a invitat la o întâlnire. Am decis să o organizez la mine acasă. Am făcut totul frumos și romantic: lumânări, cină, muzică… doar noi doi.
Exact la ora opt a sunat cineva la ușă. Am mers să deschid… și am rămas paralizată 😱😱. Nu mă așteptam la așa ceva.
Pe prag stătea noul meu bărbat — fără flori, fără cadou, fără cel mai mic gest de atenție.
—Serios? —l-am întrebat, fără să-mi vină să cred.
—Ce e? —s-a mirat el.
—Unde sunt florile, unde e atenția? —am spus.
El a zâmbit ironic:
—Ce flori? Nu sunt un băiețel ca să dau „floriceluțe”.
Am oftat și dintr-odată am înțeles:
—Și eu nu sunt o fetiță ca să aleg bărbați ca tine. La vârsta mea nu am nevoie de cineva care nici măcar nu înțelege valoarea unei femei în micile gesturi. Eu m-am străduit, am făcut totul romantic… Mai bine pleacă… și uită de mine.
Ușa s-a închis, lumânările continuau să ardă, iar cina a rămas neatinsă.
A doua zi le-am povestit totul prietenelor mele. Unele au spus că am procedat corect, că merit ceva mai bun și că nu trebuie să mă mulțumesc cu firimituri. Altele insistau că am pierdut ultima mea șansă, că la vârsta mea trebuie să mă agăț de oricine.
Și eu stau și mă întreb: merită oare să ne fie frică să rămânem singure, dacă alternativa este să ne trădăm pe noi înșine?
