Ce declarau Andreea Marin și Adrian Brâncoveanu în iunie 2024, când au pozat pentru prima oară împreună pe coperta VIVA! La aniversarea a 25 de ani a Revistei VIVA!, fostul cuplu ne-a vorbit, în premieră, despre modul miraculos în care i-a unit destinul, dar și despre felul în care și-au construit relația pas cu pas, ca într-un puzzle unde iubirea, încrederea, respectul și susținerea necondiționată se completează perfect. Din păcate, după 7 ani de relație, povestea lor a ajuns la final… Iată interviul integral cu Andreea Marin și Adrian Brîncoveanu!
Puține povești de dragoste au suscitat atât interes, de-a lungul timpului, precum cea dintre Andreea Marin și Adrian Brâncoveanu. Și pentru că relația lor ne dădea certitudinea că sufletul-pereche nu e doar un ideal de neatins, în premieră, i-am invitat să ne vorbească despre modul miraculos în care i-a unit destinul, dar și despre felul în care și-au construit relația. Cei doi au pozat pentru prima și singura dată împreună pentru coperta unei reviste, în speță VIVA!, acesta fiind și cel mai amplu interviu al lor.
andreea-marin-adrian-brincoveanu-2andreea-marin-adrian-brincoveanu-2
Andreea, tu ai fost de nenumărate ori protagonistă în VIVA!, dar iată că de data asta avem parte de o premieră, un interviu la dublu! Cum ești, cum sunteți în perioada asta?
Andreea: Sunt fericită să spun că iubirea noastră are acum cei 7 ani de acasă, căci atât am împlinit, eu simt că e o relație coaptă ca un măr cu obrajii roșii, matură și înțeleaptă, dar și copilăroasă în același timp, am trecut prin multe împreună și parcă acum mă simt cel mai bine în doi. Ne știm dorințele reciproc, venim cu căldură unul către altul, ne sprijinim la greu, râdem împreună cu poftă și azi ca și odinioară și am clădit mult umăr lângă umăr. E o încredere care s-a consolidat în timp, o potrivire și o prietenie profundă, așa simt eu, dublând iubirea exprimată prin atracție, care se poate pierde în timp, dacă nu există aceste valori pe care ea să se sprijine pe termen lung.
Adrian: Este o experiență să împărtășim un interviu împreună! În această perioadă, suntem prinși cu activitățile profesionale, pentru că, desigur, luptăm amândoi pentru o cauză a binelui. În același timp, suntem fericiți că am petrecut sărbătorile împreună, în familie, și astfel reușim să ne susținem sentimentele ce ne leagă.
Citește și: Andreea Marin și Adrian Brîncoveanu, prima copertă de cuplu, la aniversarea a 25 de ani a revistei VIVA!: „Iubirea noastră are acum cei 7 ani de acasă, e o relație coaptă ca un măr cu obrajii roșii, matură și înțeleaptă, dar și copilăroasă în același timp’/ EXCLUSIV
Citește și: ‘E o schimbare care te atinge, te unge pe suflet, te face fericit, îți dau lacrimile. Are talentul acesta de a transmite un mesaj…’ Violeta Bănică, declarație emoționantă despre Andreea Marin / EXCLUSIV
Trebuie să încep prin a te felicita pentru Gala „Nu există nu se poate’, practic un Oscar românesc, care a adus împreună zeci de personalități, premiate pentru performanță în diverse domenii. Andreea, cum vezi lucrurile acum, privind retrospectiv? A fost totul așa cum ți-ai dorit?
E probabil cel mai greu proiect creat în totalitate și produs de mine în cei 32 ani de carieră și susținut de echipa de voluntari minunați ce mi-au fost alături. Să ai pe scenă în aceeași seară aproape 120 de personalități dintr-o paletă largă de domenii definitorii pentru viața societății noastre, să coordonezi o echipă amplă de tehnicieni și profesioniști din domenii conexe cu arta spectacolului, să ai parte de aportul pro bono a sute de oameni, de sprijinul atâtor companii și instituții în același timp, să nu dormi luni de zile mai mult de trei ore pe noapte și lucrând într-un ritm infernal, iar în ziua galei să aduni 40 de ore nedormite și abia în acel punct să urci zâmbind pe scenă ca o gazdă ce pare odihnită și fără nicio altă grijă decât să își facă sutele de oaspeți din sală să se simtă bine pentru 4 ore, sincer, chiar și pentru mine, un om antrenat ani de zile în televiziune cu producții grele, n-a fost prea ușor, dar am și o veste bună: a meritat din plin! Mass-media a reflectat acest succes în spații ample, vestea s-a răspândit rapid și datorită sutelor de postări ce au devenit mii apoi și mulțumesc tuturor celor ce au fost alături de noi. A fost o gală elegantă, complexă, deloc ușor de organizat și de gestionat, cu oameni valoroși, cu conținut ce a umplut inimile celor prezenți, cu trofee ce au poposit în mâinile celor ce meritau a fi onorați pentru că munca, talentul lor nu le servesc doar lor, ci umplu inimile și viețile comunităților pe care le impactează, uneori sunt inspirație pentru o țară întreaga. Trofeele Nu există nu se poate!’ pentru întreaga carieră au fost în onoarea unor oameni grei’ precum marii noștri actori Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț, profesorul academician doctor Leon Dănăila, artista Sofia Vicoveanca, multipla campioana mondială Elisabeta Lipă… Ce emoții au adus acești oameni pășind pe acea scenă, ce motivație a oferit fiecare premiant care face istorie prin faptele sale… Chiar dacă sunt mai bine de 30 de ani de când fac aceasta meserie, inima mea bătea pe scenă mai tare decât oricând, abia o puteam ține în frâu. Priveam în jur și vedeam sute de chipuri cunoscute în aceeași clipă, oameni pe care îi respect, îi vad drept modele, unii m-au facut să am aspirații întreaga mea viață, și cu toții s-au aflat la Gala Nu există nu se poate!’, sub același acoperiș, în aceeași clipă, si nu oriunde, ci in inima Palatului Parlamentului. A fost o onoare să primesc un Da’ cu brațele deschise din partea atâtor oameni valoroși. Nu e puțin lucru și mulțumesc pentru toate acestea! Cineva, acolo sus, mă iubește.
Andreea Marin: „El e sufletul meu pereche”
La acest eveniment important, ți-au fost apropae oamenii dragi, iar Violeta, fiica ta, care îți calcă pe urme, a impresionat publicul cu un discurs care ne dă speranțe în tânăra generație. Care au fost sentimentele tale în acel moment, cât de mândră a fost mama Andreea Marin pe o scară de la 1 la 10?
Sincer, tare emoționată, mi-au dat și lacrimile și mi- am dat seama ca am o fată mare, pe care mă pot baza, care mă ajută și care mi-a spus înainte de gală: Mami, sunt acolo pentru tine, nu-mi purta și mie de grijă, eu știu ce am de făcut, spune-mi tu cu ce pot să te ajut!’. Ca persoane adulte, căutăm mereu să îi protejăm și ajutăm pe copiii noștri, pe cei dragi ce au crescut sub ochii noștri și e greu să înțelegem clipa în care rolurile se pot inversa, nu ne vine să credem. Dar e o bucurie și o mândrie, totodată.
Nu am putut să nu remarc și prezența lui Adrian, care ți-a fost alături în acest moment important, așa cum nu mi-a scăpat nici chimia dintre voi, care transcende sticla. Cât de important este, într-o relație să te bucuri de susținerea necondiționată a partenerului?
M-am simțit iubită și sprijinită de cei doi ochi senini ce mă urmăreau din sală, mă sprijineam pe privirea lui Adrian, care a venit pentru mine în țară în acea zi, și simțeam cum inimile noastre bat la unison. A fost extrem de important pentru mine să știu că e acolo pentru mine. Nu știu cum aș fi simțit momentul fără el, sincer, m-aș fi simțit singură în adâncul inimii, deși eram înconjurată de atâția oameni frumoși. Dar el e sufletul meu pereche și m-a surprins venind chiar cu o zi înainte și am un singur cuvânt care descrie ce am simțit: fericire. Dublată de un sentiment de siguranță pe care mi-l oferă simpla lui prezență.
Adrian Brîncoveanu: „A fost un moment al vieții care a creat o legătură unică între noi”
Dacă tot am ajuns aici, o să profit de faptul că sunteți amândoi și o să vă întreb cum v-ați cunoscut și cum a evoluat relația voastră. Vreau să aflu povestea din ambele perspective, pentru că, acum, e clar că nu a fost o întâlnire întâmplătorare, ci predestinare…
Andreea: Destinul ne-a adus împreună într-un moment dificil pentru amândoi, am pierdut oameni dragi și cumva greutățile ne-au unit… Dragostea noastră s-a clădit, așadar, pe un fundament serios și profund. A înflorit pas cu pas.
Adrian: Sunt omul care nu crede în coincidențe, dar da, destinul ne-a intersectat la trecerea în neființă a doi oameni dragi nouă, și nu oarecare, ci părinții noștri. A fost un moment al vieții care a creat o legătură unică între noi.
Adrian, celebritatea partenerei tale de viață nu poate fi trecută cu vederea, și asta, pentru mulți, poate deveni intimidant… Te-a făcut acest lucru să eziți vreo clipă la început, te-ai gândit că interesul imens al presei și, implicit, al publicului pentru relația voastră ar putea strica lucrurile? Cum ți s-a părut Andreea atunci când ai cunoscut-o cu adevărat?
O relație cu un partener care este în ochii publicului poate avea, într-adevăr, provocări și este de înțeles că lumina reflectoarelor, uneori, pentru unii, poate fi descurajantă, până la momentul în care măsori importanța lucrurilor, iar răspunsul îl obții conștient: familia trebuie să fie cea mai puternică celulă, iar asumarea este putere, în detrimentul oricăror riscuri. Andreea este un promotor al binelui, dar dincolo de ceea ce vede toată lumea este un om iubitor, cald, deschis și, în detrimentul tuturor problemelor, nu uită niciodată să zâmbească. Este un om valoros.
Andreea Marin: „Respectul, comunicarea și sprijinul ar trebui să fie priorități clare în relația de cuplu”
Cum este viața voastră acum, care sunt valorile care vă ghidează povestea de dragoste? Ce lucruri trebuie să primeze într-o relație de cuplu și care este secretul longevității în cazul vostru?
Andreea: Să-i vrei cu adevărat binele celuilalt. Să-i fii și iubit, dar și prieten devotat. Să treci cu înțelegere și peste greutățile vieții, în doi. Nu mai au ce căuta egoismul, concurența, frustrările într-un cuplu, pentru că atunci nu are nicio șansă spre a se suda.
Adrian: În opinia mea, respectul, comunicarea și sprijinul ar trebui să fie priorități clare în relația de cuplu. Mai mult de atât, ține de dialectica intimă dintre doi oameni, nu simt nevoia să vorbesc public mai mult despre noi doi.
Mai în glumă, mai în serios, se spune că în spatele unui bărbat puternic stă o femeie și mai puternică… dar e clar că, în privința raportului de forțe în cuplu, la voi e egalitate. Sunteți doi oameni extrem de ocupați, cu funcții importante, cu răspunderi pe măsură. Cum reușiți să vă gestionați programul în așa fel încât să aveți timp și pentru voi? La ce ritualuri comune nu renunțați niciodată?
Andreea: Noi când ne uităm în oglindă nu vedem acolo oameni importanți’, ci doi oameni, pur și simplu, și e de ajuns. Ne dăm silința să devenim zi de zi mai buni în tot ce facem. Să fim oameni cu credință, cu bun-simț, de încredere, cu valori pe care ceilalți se pot baza.
Adrian: Suntem conștienți că timpul este limitat, că nici nu putem recupera timpul pierdut. De aceea, prețuim ceea ce avem. Uneori, nici nu e nevoie să faci ceva extraordinar, ci pur și simplu să fii lângă celălalt.
Adrian, informațiile despre tine sunt destul de laconice, așa că te rog să ne permiți să te cunoaștem mai bine! Dă-ne câteva detalii despre parcursul tău profesional, despre drumul parcurs până la funcția de consul general la Haifa. Și nu în ultimul rând, despre ce răspundere implică o asemenea funcție într-o țară aflată în război.
Adrian: Și, uneori, așa este bine să rămână, nu sunt o persoană publică și nici formator de opinie, iar pentru o autobiografie sunt prea tânăr și puțin interesant. În carieră, ce pot spune este că le mulțumesc tuturor celor care au avut încredere în mine. Nu i-am dezamăgit. Funcția este clară, functionează pe principii și linii ale carierei diplomatice, diferența o faci în momentul în care chiar vrei să ajuți oamenii aflați la greu și să-ți păstrezi demnitatea.
Adrian Brîncoveanu: „Relația noastră a fost mereu sub lupa atentă a presei, dar noi am mers împreună înainte”
Te-ai aflat în Israel într-o situație de criză, pentru a-i ajuta pe românii surprinși acolo de război. Au fost acestea cele mai grele momente din cariera ta de până acum?
Adrian: Sincer, nu!
Andreea, nici pentru tine nu e ușor să-ți știi partenerul de viață departe în asemenea clipe. Care au fost/sunt cele mai mari temeri ale tale în ceea ce privește misiunea lui Adrian?
Relația noastră la început, în primii trei ani, a însemnat tot distanța, eu în Romania, el în Africa, dar nu era un teritoriu cu astfel de frământări, și atunci impedimentul călătoriei nu exista, când puteam, zburam către el. Acum, prudența ne obligă să ne gândim de două ori. Nu e simplu, dar suntem uniți și găsim soluții, cu dragoste. M-am temut de mai multe ori pentru siguranța lui în momente critice, dar amândoi înțelegem ideea de responsabilitate și credem în Dumnezeu.
Revenind la viața noastră liniștită (încă) de aici, pentru ce sunteți cel mai recunoscători?
Andreea: Pentru pace și sănătate. Le prețuiesc mai mult decât orice.
Adrian: Pentru puterea de a urmări binele și dreptatea, în orice circumstanță.
Chiar dacă nu sunteți căsătoriți (o altă obsesie a presei), voi sunteți cu adevărat o familie funcțională, aș spune chiar de invidiat. Violeta a crescut și a devenit adolescentă sub ochii lui Adrian. Ce relație au dezvoltat de-a lungul timpului și cum se înțeleg acum?
Andreea: Să vă spună chiar el. Eu, ca mamă, doar atât pot spune: relația mea cu Adrian nu putea înflori în lipsa unei legături frumoase între ei, e firesc să gândesc așa, e chiar datoria mea. Dar am avut noroc. În primul rând că fiica mea mi-a dorit tot binele și își dorea sincer să mă vadă fericită, a avut din start această deschidere să mă vadă împlinită cu cineva alături, apoi sunt norocoasă și că Adrian e copilăros când vrea și mult mai priceput la joacă decât mine, serioasa casei. Deci a cucerit-o ușor. (zâmbește)
Adrian: Da, este adevărat că relația noastră a fost mereu sub lupa atentă a presei, dar noi am mers împreună înainte. De-a lungul anilor, am prioritizat, atât cât timpul mi-a permis, comunicarea cu Violeta, chiar și când am fost mai mult timp plecat, cred că stie că am fost mereu acolo pentru a o încuraja și a o susține, după pricepere. Este minunat să văd cum s-a transformat într-o adolescentă încrezătoare și independentă în acțiunile specifice vârstei. Și vreau să-i fac acum, aici, o promisiune, fără cuvinte prea mari : „Chiar dacă împărtășim doar culoarea ochilor, să știi că mereu voi rămâne undeva acolo, în spatele tău, veghindu-ți drumul”.
Spre deosebire de mulți tineri din ziua de azi, Violeta are deja o linie directoare clară, știe ce vrea. Care sunt cele mai de preț sfaturi pe care le- a primit de la voi?
Andreea: Să fie Om. Să îi pese. Să își dea silința în orice întreprinde. Contează chiar mai mult decât reușita. Și să aibă credință ca există cineva, acolo sus, mereu, pentru oamenii buni.
Adrian: Să fie un om drept și să învețe răbdarea, restul vin de la sine.
Mi-ar plăcea să-mi spuneți amândoi câte ceva despre copilăria voastră, despre familie și despre aspirațiile de atunci. Tu, Adrian, porți un nume cu rădăcini adânci în istorie, te tragi din familia Brâncovenilor?
Adrian: Mi-am început Arborele Genealogic și, din anumite motive, m-am blocat în căutările mele, dar uneori nu mai e mult până departe. Copilăria mea a fost frumoasă, am trăit liber, sub cerul înstelat, alături de cei mai buni prieteni, caii mei, cu multe dorințe puse la căderea stelelor.
Andreea: N-am avut o copilărie ușoară, ea a stat sub semnul pierderii mamei când aveam 9 ani, dar sunt momente de neuitat pe care le-am trăit și am avut oameni buni în jur, din familie sau mentori, pe care s-a bazat devenirea mea.
Fiica ta este implicată în cauzele de voluntariat încă de pe acum și își dorește să urmeze Dreptul. Deja a participat la evenimente și campanii mari, unele organizate chiar de ea fără aportul tău, este foarte activă pe partea asta… Ce alte preocupări mai are? Are timp pentru ieșiri cu prietenii, pentru distracțiile tipice vârstei ei? Sau „te lupți’ cu ea să se mai și relaxeze puțin?
E o luptă să o văd dormind, în primul rând. Este perioada când crede ca nu există limite și e extrem de energică, ambițioasă și plină de idei. Eu încerc să îi arăt cât de importantă e sănătatea, cât de prețios e și echilibrul, balanța trebuie să încline și spre odihnă… dar îmi seamănă, recunosc, suntem ca două picături de apă. Nici nu-i povestesc eu câte făceam eu odinioară… dar e de ajuns să vadă câte fac azi și are mereu argumente cu care să mă contracareze. Iar răspunsul ei final e: Nu există nu se poate, mami!’. Subtextul e: Tu m-ai învățat! Pot să mai zic ceva?!
Andreea Marin: „Niciun prag al vârstei nu m-a speriat vreodată”
Tu cum te destresezi după o zi plină, Andreea? Ce îți place să faci? Care sunt activitățile tale preferate în familie? Am văzut că ești pasionată de grădinărit…
Da, grădina cu miresme, cum o numim, e un refugiu minunat. O bogăție de culori, arome, și când știu de unde am plecat… un teren arid, care cu multă grijă și dragoste a prins viață și azi ne încântă privirile, ne hrănește si ne răsplătește… și parcă toate gâzele și păsările lumii s-au adunat la noi, e așa un zumzet și un ciripit, o pace care îți răsplătește mintea și sufletul… să stau în grădină sau în natură cu cei dragi alături – atât de simplu de atins e fericirea! Și să călătoresc cu ei, să împărtășesc tot ce simt cu ei, iubesc să facem totul împreună.
Apropo de pasiuni… Andreea, tu ești cu adevărat o temerară, și nu doar în televiziune. Mă refer, evident, la faptul că, în urmă cu mai bine de două decenii, ai fost prima femeie jurnalist din România care a urcat pe cel mai înalt vârf al Africii, Uhuru Peak, un record unic la noi în țară. Ce te-a determinat să te implici într-o acțiune atât de riscantă? Și care sunt cele mai vii amintiri ale tale de atunci?
M-a determinat insistența colegului meu de expediție, Călin Vrabie, care a și filmat experiența, pasiunea cu care mi-a povestit ceea ce mă așteaptă, dar și momentul greu prin care treceam și care m-a împins spre ideea de a face ceva nou, îndrăzneț, de a da piept cu un munte la propriu, căci oricum asta făceam în suflet la acel moment. Vroiam să îmi îndrept atenția și efortul spre ceva inedit, nemaiîntâlnit, constructiv, care să mă facă să văd o altă perspectivă. Și de acolo, de sus, de pe marginea craterului din zona ghețarilor veșnici, privind în jos către pământul de unde veneam, am realizat cât de mici sunt, de fapt, problemele vieții cărora noi le dăm o amploare mai mare decât trebuie și ne îngreunăm astfel existența. Acolo am atins cerul cu mâna și problemele mari de odinioară s-au transformat în puncte, văzute de pe vârf… Deodată, au devenit mult mai ușor de depășit. Am învățat în urcuș semnificația cuvintelor pole pole’, adică a urca ușor-ușor, pas cu pas, nu pe grabă, nu în heirup, pentru că altfel sigur vei cădea înainte de a ajunge în vârf. Am învățat lecția răbdării, de neconceput pentru mine până atunci. Nerăbdarea era a doua mea natură. Am învățat să prețuiesc oamenii din orice colț al lumii și să le iubesc calitățile, să nu judec după aparențe, ci după suflet. Am învățat că, oricât pare de greu, urcușul e mai ușor decât coborârea. Și că muntele poate fi îmblânzit cu disciplina din noi.
E firesc să fiu curioasă, dată fiind întrebarea anterioară – te temi de ceva? A fost vreun obstacol pe care nu ai putut să-l depășești în viață? Care sunt cele mai mari frici ale tale?
Da, războiul și lipsa raționalului legat de astfel de frământări ce zguduie Pământul acum sunt dureri și temeri, totodată. Un obstacol de nedepășit poate fi o boală incurabilă. În rest, când depinde de noi, nu există nu se poate! Cred și știu asta!
Ai primit atâtea premii de-a lungul timpului, atât pentru cariera în televiziune, cât și pentru activitatea în cadrul comunității – majoritatea având ca laitmotiv cuvântul excelență –, încât nu ne ajunge spațiul să le menționăm pe toate… Cum ți-ar plăcea să fie ținută minte Andreea Marin de generațiile viitoare?
Premiile sunt trecătoare, ele contează doar în măsura în care îți pot confirma ca ești pe drumul cel bun… Ce rămâne e omenia, rămân valorile noastre care dăinuie în timp și faptele bune, viețile schimbate prin acțiunile noastre… adică ceea ce contează cu adevărat.
Andreea Marin: „Divinitatea și-a făcut simțită prezența și prin oamenii valoroși care au lăsat ceva prețios în viața mea”
Numele de Zâna Surprizelor s-a lipit de tine ca marca de scrisoare și te urmărește după 25 de ani de la faimoasa emisiune. Ai făcut mulți oameni fericiți la vremea aia, reunindu-i cu cei dragi, surprinzând-i plăcut, iar ulterior, datorită fundației „Prețuiește viața’, ai continuat să ajuți, de data asta prin intermediul muncii de voluntariat. Cum binele e răsplătit cu bine întotdeauna, aș vrea să ne povestești un moment în care ai simțit prezența divinității în viața ta, în care ai primit un ajutor nesperat.
Adrian și apariția lui în viața mea pe nepusă masă, ca o binecuvântare, practic noi ne trăiam viețile pe continente diferite, câte șanse erau să ne întâlnim? Violeta și nașterea ei ca o minune, pentru că a fost pentru mine un copil foarte dorit și așteptat, dar care nu mai speram că va exista. Dar divinitatea și-a făcut simțită prezența și prin oamenii valoroși care au lăsat ceva prețios în viața mea, prin sufletele mari întâlnite în cale, prin șansele pe care nu le-am ratat și prin experiențele unice pe care le- am îmbrățișat și onorat.
Anul acesta, împlinești 50 de ani, o bornă importantă. Te sperie schimbarea prefixului, cum se spune? Ai genul acela de disonanță cognitivă – am o vârstă, dar chipul din oglindă îmi spune că sunt cu 20 de ani mai tânără? Sunt lucruri pe care ți-ai fi dorit să le experimentezi și nu ai apucat? Ce se află pe bucket list-ul tău pentru viitorul apropiat? Ce vrea Andreea Marin să facă strict pentru ea?
Nici gând, niciun prag al vârstei nu m-a speriat vreodată! Nici nu înțeleg de ce își fac oamenii aceste calcule și griji, în loc să își facă planuri să trăiască frumos și demn orice etapă a vieții. De noi depinde în mare măsură să fim artizanii propriului destin. Iar ce mi-am dorit să fac pentru mine, am făcut deja în ultimul an: printr-o disciplină și ascultare a specialiștilor care m-au ajutat, am pierdut 20 de kilograme, mi-am regăsit echilibrul minte, trup și suflet, sănătatea, care dădea semne neplăcute, și-a revenit și, de fapt, de mare ajutor mi-a fost Adrian, pentru că am făcut asta în cuplu și astfel procesul a fost mai ușor de urmat, ne-am sfătuit, ne-am impulsionat reciproc, e mai ușor în doi. Ce îmi doresc este să echilibrez și raportul muncă/viață personală, încă muncesc foarte mult și cu un cost de stres și oboseală ridicat, dar voi reuși, nu există nu se poate! E nevoie de voință, de determinare și efort, atât! Chiar și să găsești relaxarea în viață necesită efort, iată!
Trebuie să ne spui mai multe despre noua ta siluetă, mai ales că, așa cum spuneai, în ultima vreme ai slăbit spectaculos. Care a fost declicul care te-a determinat să te apuci de dietă? A ținut mai mult de sănătate sau de aspectul fizic?
Problemele de sănătate. Nu eram bine cu mine, am căzut chiar din picioare pe stradă în timpul muncii, salvarea m-a dus direct la spital, a fost un semnal de alarmă, epuizarea nu face bine nimănui. Și de acolo a pornit hotărârea mea, de la sfatul medicului de a slăbi 5 kilograme în prima lună. Așa am făcut și am și văzut cum simptomele care nu erau plăcute au dispărut. Apoi mi-am propus să ajung la greutatea din liceu. Și tot acest proces a venit cu beneficii notabile de sănătate și aparenta întinerire cu minimum 10-15 ani. În buletin înaintez, dar mi-am demonstrat că în oglindă poți da timpul înapoi, dacă vrei. Ascultând sfaturile specialiștilor, nu făcând asta după capul tău – foarte important!
În momentul de față, cum reușești să te menții? Sincer, mie asta mi se pare mult mai greu… Ce ai scos complet acum din meniu? Mai ai și plăceri la care nu poți renunța?
Eu nu mai țin nicio dietă de 3-4 luni deja și mă mențin fără probleme, pentru că mi-am schimbat stilul de viață cu totul, corpul meu s-a obișnuit cu obiceiurile bune, nici nu mai poate cu excese ca înainte. În cazul meu, munca era în exces și dădea orice disciplină necesară peste cap. Ce se întâmplă azi e noua mea normalitate. Și e minunat!
Dat fiind că ești moldoveancă, și se știe că sunteți gospodine desăvârșite, spune-ne dacă mai ai timp din când în când și să gătești! Care sunt mâncărurile voastre preferate? Adrian gătește?
Gătește foarte bine și ne place și să pregătim masa împreună, de la începutul relației facem asta cu mare plăcere. Avem și norocul de a avea cam aceleași gusturi. Și atunci e mai ușor. Ne plac mâncărurile grele, suntem moldoveni, e normal, dar am învățat și gătim curat, sănătos.
Ești născută în decembrie, în zodia Capricornului. Te regăsești? De exemplu, știu că acești nativi sunt ambițioși, hotărâți, buni lideri – până aici te recunosc, dar și încăpățânați. Care sunt calitățile tale cele mai de preț se observă din cartea ta de vizită… Dar trebuie să ai și câteva defecte care ți-au pus bețe-n roate de-a lungul timpului, așa că te rog să ni le dezvălui!
Nerăbdarea despre care vă vorbeam mai devreme încurcă de multe ori, rareori a fost o calitate. Dar e o caracteristică specifică unui Capricorn. Încăpățânarea m-a ajutat, fiindcă am folosit-o constructiv. Loialitatea și corectitudinea sunt două calități pe care le am și care ajută în relațiile cu ceilalți. Dăruirea. Omenia. Bucuria de a trăi frumos și demn. Iubesc viața și oamenii!
Să ne îndreptăm puțin și spre partea de timp liber, care pentru voi e atât de limitat… Știu că adorati tradițiile și simplitatea, că aveți o casă pe pământ și la țară. Cum arată pentru voi vacanța perfectă?
Andreea: E rai acolo. E o casă de lemn cocoțată pe un deal, cu multă verdeață și păsări gureșe care cântă minunat, ca într-o pădure. Cu livadă și perne mari aruncate în iarbă. Cățeii noștri se simt alintați acolo, aleargă, se joacă, e și raiul lor. Și o pace… așa un somn sănătos avem acolo, cum nu reușim în trepidația de acasă. Acolo mergem cu familia și prietenii apropiați și e o bucurie fiecare popas. Despre vacanța perfectă în alte colțuri de lume, Adrian poate povesti mai bine.
Adrian, care sunt destinațiile voastre preferate de vacanță? Unde vă place să mergeți în țara sau în străinătate? Care este locul de care vă leagă cele mai frumoase amintiri?
Adrian: Mergem oriunde ne poartă viața, nu priceperea sau contul. Și tara noastră are locuri extraordinare, nu e nevoie să mergi până departe ca să le găsești.
În final, vă rog să completați următoarea sintagmă – Pentru mine, nu există nu se poate, pentru că
Andreea: … în covârșitor de multe situații din viața noastre, bunul mers al lucrurilor depinde chiar de noi, de energia, de efortul investit, de capacitatea noastră de a învăța și aplica ceea ce știm, de determinarea noastră și de reușita de a convinge și a molipsi. Nu depinde de alții. Ci de noi.
