Şi încă mă rog şi cer: miluieşte Iubitorule de oameni Doamne şi dă, Doamne, dar de pricepere nevredniciei mele ca să înțeleg cele bine plăcute Ție şi de mie folos.
Şi nu numai să le înțeleg, ci să le şi împlinesc, ca să nu fiu biruit şi să nu fiu împreună cu cei deşerti, să nu făptuiesc cele necuvioase. Prin nemărirea deşartă să mă smeresc împreună cu cei smeriți, cu cei ce pătimesc împreună să pătimesc, celor ce greşesc să le iert. Pentru că ştiu că de nu voi ierta, nu mi se va ierta.
Pentru aceasta mă rog: Iartă toate tuturor celor ce îmi greşesc mie, căci nu ei sunt de vină, ci eu, păcătosul, cel ce nu fac voia Ta şi nu păzesc poruncile Tale. Celor ce mă iubesc pe mie, răsplăteşte-le cu bogatele Tale daruri.
Cu adevărat, Doamne al meu, Doamne, aşa să se facă acestea întru noi, cei ce nădajduim spre Tine, pentru cea multă şi necovârşita bunătate a Ta şi pentru milostivirea şi iubirea Ta de oameni cea negrăită, pentru rugăciunile preaslavitei, prea lăudatei, preabinecuvântatei şi cu dar dăruitei, Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioarei Maria, ale Puterilor celor cereşti şi înțelegătoare şi ale tuturor sfinților care din vechime Ți-au plăcut Ție.
Amin. Amin. Amin