Perlă la simulare

În periplul meu matinal printre titluri şi articole, permanent filtrând balastul provenit din vreo efuziune rătacită sau dintr-o hiperbolizare inutilă a unui eveniment banal, am dat peste un giuvaier nestemat, captiv în potpuriul de azi.Baremul de corectare pentru simularea Evaluării naționale, proba scrisă la Limba si literatura română pentru clasa a VIII-a, conține o greșeală.Mais non! C’est pas possible!Intru cu un exces tactil furibund pe link-ul respectiv, îmi exercit cu rapiditate noua mișcare de îndepartare a arătătorului de police, pentru a mări imaginea și..descopăr la o laltă cu ceilalți activi de pe site că săracii copii, care aveau pe masă mai multe alimente, au fost dezarticulați hotărât. Aveau rădăcină, erau mai mulți, dar nu erau hotărîți.Ironia sorții face ca unul dintre criteriile sine qua non al accederii către preafalnicul 10 simulat să fie “scrierea corectă a enunțului dat, întrucât în rescrierea lui, elevul ar putea face greșeli”. Cu alte cuvinte…ai fii un biet aliaj încă nemodelat, prins între un ciocan al incertitudinii și nicovala instituțională. Bun. O eroare nevinovată, veți spune. În subiectele date era scris corect, veți spune. Este irelevant, iar textul a fost corectat a doua zi, veți spune.Total de acord…până la un punct. Punctul 7 al simulării, pe care îl voi expune de îndată, drept strașnic exemplificator al unei alte pandemii, cea a necunoașterii, a procrastinării, a lacunelor si a viralizării erorii lingvistice drept temei pentru o limbă hibrid.Punctul 7 sună așa…depistați greșelile din urmatorul text: “ Îi mulțumesc dragei mele mame că, am avut multe succesuri ca și elev și că a avut răbdare să repete din nou cu mine fiecare lecție neânțeleasă.”Întrebarea si îndemnul meu către o cugetare ceva mai adâncă sună cam așa…câți copii nu a-ți suprins complimentîndu-și mama, prin comparația cu o navă maritimă, care scormonește fundul apei sau cu un instrument în formă de sac cu care se colectează organisme marine, ambele fiind căi rapide către confiscarea telefonului pentru cel puțin o zi și reînnoirea abonamentului la sala de fitness..neutilizat în ultima perioadă.Câți copii nu au tabletă ca și colegul? Câți nu aleargă repede, pentru ca se sună, câți rămîn cu lecția neânțeleasă si câți nu folosesc virgula drept mijloc de proptire a pixului pe foaie?Ultima întrebare…oare nu mai copiii comit astfel de greșeli?!Pană aici sună a articol dojenitor. La aresa cui? A profesorilor? Ei sunt într-o perpetuă eludare a săgeților înveninate de decenii. A părinților? Ei sunt într-o permanentă evitare a popririlor, într-un continuu cost de oportunitate între cele menite supraviețuirii si cele destinate menținerii moralului ridicat. A copiiilor? Nicidecum. Ei preiau informații, înmagazinează si filtrează empiric, dar fac parte dintr-o altă generație. Volumul de idei si frecvența cu care sunt asaltați cognitiv este, astăzi, de sute de ori mai mare decat acum un deceniu…se plictisesc repede, procrastinează, sunt distrași rapid şi nemulțumiți, probabil, de lipsa de integrare a multor domenii de interes pentru ei în procesul lor de învățare. Îi înțeleg. Sunt bombardați cu tik tok uri pline de erori gramaticale în caption, cu statusuri pseudo-românești pe Instagram si cu abrevieri. Multe abrevieri. K?!Nu, nu e dojană, e o simplă constatare a degradării… nu numai în exprimare, accentuate de perioada ingrată în care ne aflăm, coroborate cu contractarea timpului pe care îl dedicăm evoluției noastre intelectuale, în favoarea gratificării de moment…acel declanșator fals de dopamină, rezultat din procesul de a face față unei noi zile, fără prea mult efort cognitiv.E un îndemn la introspecție.Mă veți blama. Veți spune ca voi nu comiteți astfel de erori și îmi veți avansa o idee inexorabilă, cum că cineva trebuie să fie de vină și că, dacă ești atent, tu nu pici in capcană. Suntem într-o perioadă în care toți putem pica…în capcane. Vă invit să mai citiți textul odată, sau…o dată. Numărați greșelile.

Sursa: Observator

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*