Omul sau maimuţa?

Scenele de aseară de la Spitalul Foişor din Bucureşti ne-au coborât câteva trepte pe scara evoluţiei. Oameni abia operaţi, neputincioşi şi cu dureri sunt îndesaţi în portbagaj sau în maşini, în poziţii nefireşti. Oameni în cărucior, bătrâni şi dezorientaţi, ţinuţi ca în gară, în aşteptarea rudelor, şi umiliţi. Oameni plimbaţi prin frig, expuşi infecţiilor, trambalaţi pe drumuri. Totul, peste noapte. Un spectacol care se întâmplă de mai bine de un an cu pacienţii non-COVID, transformaţi în pacienţi de mâna a doua. Doar că până acum totul s-a făcut discret, pacient, cu pacient, boală cu boală, moarte cu moarte. N-a văzut nimeni şi nu a auzit bolnavii cronici lăsaţi fără tratamente şi cazurile grave neprimite în spital. Sau am zis că sunt excepţii. Acum ni s-a arătat în toată splendoarea tabloul unui sistem de sănătate şchiop şi inuman.Pe lângă actorii tragici ai acestei piese, sunt cei care nu pricep cu ce au greşit. Ministrul Sănătăţii remarcă sec: este „un mod regretabil” de evacuare a pacienţilor pentru a face loc bolnavilor COVID în stare gravă. Dan Barna e şi mai empatic. Califică drept „un disconfort semnificativ” pentru pacienţi situaţia de la Spitalul Foişor, dar, până la urmă, este un „cost acceptabil”. Disconfort e când am o pietricică în pantofi. Sau când ascult declaraţiile halucinante prin care unii încearcă să justifice injustificabilul. Sigur, când trâmbiţezi cât e ziua de lungă că pandemia e sub control şi fluturi nişte cifre de infectaţi rizibile, pe care însuşi Ministerul Sănătăţii le pune la îndoială, sigur că eşti foarte surprins de dezastrul din secţiile ATI. Prin urmare, mai-marii care ne conduc văd în continuare pandemia prin ochelari roz și ne mint frumos că la vară va fi cald, soare și, bineînțeles, relaxare.Aşa că funcţionăm pe avarie şi pe cârpeli: mai evacuăm nişte operaţi, mai mutăm nişte pacienţi la sute de kilometri distanţă. N-are niciun rost să faci rost, între timp, de mai multe paturi la ATI, să pui piciorul în prag la privaţi să contribuie şi ei cu ajutor efectiv şi paturi în clinicile lor. Sau să te gândeşti la carantină, Doamne fereşte!Sigur, va începe sarabanda scuzelor şi acuzelor. Că există războaie între minister şi managerul de la Spitalul Foişor, că e nevoie de locuri, ce să facem dacă trebuie. Că se cer demisii, deşi n-ar trebui, că se vor căţăra pe scandal tot felul de veşnic revoltaţi. E posibil. Şi complet în afara discuţiei. Imaginile de azi-noapte, cu oameni suferinzi, scoşi în stradă ca în vreme de război sau cataclism, sunt o ruşine pentru orice societate.O altă ştire, din altă lume, vine să pună un mare semn de întrebare cu privire la ce a mai rămas din umanitatea noastră. O maimuţă, mai exact un macac de 9 ani pe nume Pager, cu un cip montat în creier, este capabilă să joace un joc virtual dacă este conectată la un calculator fără fir. Un eveniment revoluţionar, dar plin de dileme. Dacă am ajuns ca maimuţele să joace ping-pong online doar cu ajutorul minţii, aştept cu nerăbdare ca Elon Musk şi compania lui să bage un cip cu sentimente şi oamenilor cărora le lipsesc cu desăvârşire.

Sursa: Observator

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*