La umbra pandemiei

Nu de multe ori în 20 de ani de presă am avut ocazia să văd cu ochii mei documente medicale amănunţite, care arată, negru pe alb, că nu unul, ci 8 dintre marii arşi internaţi la una dintre cele mai titrate clinici de profil din ţară au primit drept tratament… un coctail de bacterii ucigaşe. Şi de şi mai puţine ori mi s-a întâmplat să văd un subiect atât de sensibil – într-o ţară care încă nu s-a vindecat după dezastrul ce a urmat incendiului din Colectiv – ignorat de autorităţi. Ministrul care are şanse mari să ia Oscarul anul acesta pentru apariţia în documentarul lui Alexander Nanău, ministrul care a ajuns ministru, printre altele, graţie demascării problemelor sistemului medical de după teribilul incendiu este, de această dată, mult mai reţinut în declaraţii. Joi spunea că va face o anchetă. Vineri, că a cerut lămuriri. Luni, că asteaptă informaţii. Totuşi, în primele 3 luni ale lui 2021, ascunşi sub dramele provocate de COVID, 13 oameni s-au stins, în cea mai recent inaugurată clinică de arşi de la noi din ţară. 8 dintre ei, potrivit actelor, căpătaseră cel puţin o bacterie intraspitalicească. Unii în plămâni, alţii inclusiv pe răni. Spitalul a reacţionat, într-un tarziu. A recunoscut 6 cazuri de infecţii asociate asistenţei medicale între 12 decese de la începutul anului, a insistat că unii pacienţi au venit cu bacteriile de acasă, că s-au făcut raportări şi dezinfectări conform legii şi a acuzat presa că a făcut o legătură între decese şi infecţii, deşi, în opinia medicilor de acolo, nu exista vreuna. DSP, instituţia care ar fi trebuit să controleze spitalul, a dus arta comunicării în situaţii de criză pe culmile nesimţirii. Pentru că Timişul e un judeţ roşu şi oamenii sunt ocupaţi cu COVID-ul, nu mai au timp şi de răspunsuri despre infecţii intraspitaliceşti. Solicitările primite pe legea accesului la informaţii de interes public le permit autorităţilor un răgaz de 30 de zile înainte de a da vreo explicaţie. INSP, instituţia unde ar fi trebuit să ajungă informările de la DSP Timiş susţine că nu a primit nicio notificare despre vreo nosocomială în acest an.Iar familiile victimelor au crezut că rudele lor au murit din cauza arsurilor. Că doar ştiau că sunt în stare gravă. “Am aflat de la Observator. M-am simţit ca şi cum ar mai fi murit o dată” – asta i-a spus o rudă a unuia dintre cei opt unui reporter Observator. Evident că nu va scrie pe niciun certificat de deces că pe cei opt pacienţi i-a ucis Acinetobacter Baumanii. Sau Corynebacterium Striatum. Sau Klebsiella Pneumoniae. Dar sigur niciunuia nu i-a făcut vreun bine. Şi sigur o anchetă serioasă ar scoate la iveală şi decese grăbite de infecţii. Să minimizezi impactul pe care infecţiile intraspitaliceşti îl au asupra firavilor pacienţi a căror viaţă atârnă de o linie de oxigen e o crimă în sine. Dar în România merge şi aşa. Pacienţii mor că nu au noroc, bacteriile sunt atât comune încât ne-am obişnuit cu ele, iar presa greşeşte că exagerează.Până când autorităţile vor începe o anchetă, jurnaliştilor nu le rămâne decât să numere morţii.

Sursa: Observator

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*