Maria Cocolan, în vârstă de 93 de ani, este una dintre puținele persoane rămase din momarlanii din regiunea Văii Jiului. Acești locuitori ai munților s-au ocupat de creșterea animalelor de-a lungul generațiilor, iar Maria, o femeie în vârstă care inspiră respect printre cei mai tineri, nu își părăsește gospodăria nici măcar pe măsură ce se apropie de venerabila vârstă de 100 de ani.
Bunica Maria, mândrindu-se cu apropierea de vârsta de 100 de ani, își trăiește zilele în munți, singură, fără să se plângă, fiind obișnuită cu dificultățile vieții. Ea se ocupă de toate treburile gospodărești fără ajutor, iar tot ceea ce atinge iese bine.
Bunicuța din munți face treabă cât zece oameni
Venerabila doamnă din munți, care la 93 de ani este harnică ca zece oameni, taie lemne, face curățenie, se îngrijește de casă, hrănește câteva animale și pune în ordine lucrurile.
„Am crescut și am trăit în Jiet și Dalja (n.r. cătune din Valea Jiului, locuite în trecut de momarlani) și apoi m-am mutat aici, lângă Aninoasa. Am muncit poate mai mult decât un bărbat toată viața. Am cioplit, am lucrat la pădure, am crescut oi, vaci și cai. Când eram mai puternică, eram o bună negociatoare de cai. Am luat cai răi și i-am îngrijit până i-am făcut buni, apoi i-am dat oamenilor. Am muncit și am umblat mult în viața mea. Mi-a plăcut să merg la biserică. Acum, la 93 de ani, Dumnezeu mă ține în putere. Lucrez și acum toată ziua. Nu pot să stau degeaba, oricum nu are cine să lucreze în locul meu”, spune Maria, conform zhd.ro.
Femeia povestește că soțul ei a murit acum 23 de ani, iar recent și-a înmormântat un fiu care a decedat la vârsta de 71 de ani. Mormintele celor doi se află pe dealul din apropierea casei sale, alături de locurile de veci ale altor rude și ale unor vecini. Momarlanii obișnuiesc să-și îngroape morții aproape de gospodăriile lor, crezând că astfel amintirea acestora va rămâne vie pentru mult timp.
„Fiecare familie își îngroapă morții în grădina cu pomi, ca peste câțiva ani copacii să crească peste morminte”, arată etnologul Ion Vintilescu, într-un studiu despre momarlani din 1937.
Vecinii o văd pe doamna Maria muncind zilnic prin curte. Taie lemne, mătură, hrănește câinele, se ocupă de o mică grădină și până recent, vara, cosia fânul crescut pe versantul abrupt la poalele casei sale vechi din lemn. Interiorul micilor încăperi din casa tradițională este împodobit cu fotografii de familie și icoane. Biblia și câteva cărți bisericești îi țin de companie Mariei, alături de pisici și câinele său.
„Nu am făcut școală, dar am învățat să citesc umblând cu vacile pe dealuri. Mi-a plăcut să citesc Biblia, să învăț și să spun poezii, dar acum, la vârsta mea,
