Actrița Ioana Bulcă, una dintre cele mai elegante și rafinate figuri ale cinematografiei românești, a plecat dintre noi la vârsta de 89 de ani. A avut multe roluri memorabile, așa cum a fost cel făcut în Moara cu noroc (1955), unde a interpretat rolul Anei cu o sensibilitate greu de egalat. De fapt, a fost și primul ei rol, la mumai 19 ani. Dar adevăratul rol al vieții ei a fost cel de mamă. A avut un singur copil, dar reușit.
Un copil născut din iubire, crescut în discreție
Dincolo de luminile rampei, Ioana Bulcă mărturisea că cel mai frumos film al vieții a fost și va rămâne fiul ei, Francesco Capelletti – medic primar chirurg la Spitalul Floreasca. Un fiu născut dintr-o mare iubire, care a trecut granițele țării. Dr. Francesco Capelletti a jucat și el în filme, când purta numele mamei, Bulcă. Este puștiul neastâmpărat din „Astă seară dansăm în familie” – un moment trecător, înainte ca vocația să-l ducă spre medicină.
Într-un interviu acordat pentru Evenimentul Zilei în 2024, Dr. Capelletti a povestit despre mama sa, despre copilăria sa discretă în culisele teatrului și despre lupta tăcută pentru numele tatălui său.
Deși a crescut în preajma teatrului și a filmului, dr. Francesco Capelletti a știut de mic că vrea să urmeze medicina. Nu a fost influențat de nimeni, iar mama l-a susținut, fără să-l preseze: „Drumul meu a fost clar. Chirurgia generală am avut-o în cap de mic. Nu am avut niciun model, mama m-a crescut singură. La un moment dat, mi-a prins obrajii în mâini și mi-a spus: Să faci ce-ți place. Și să încerci să fii printre cei mai buni.
Mama nu a încercat nicio secundă să mă influențeze. Asta în ciuda faptului că am fost ancorat în lumea filmului, a teatrului. Am și jucat în diverse piese. Eram foarte anxios când eram mic și nu-mi plăcea să stau singur acasă. Mă duceam astfel cu mama la teatru, spectacolele începeau la 19:00, 19:30, reveneam acasă pe la 22:30. Eram elev de gimnaziu, clasa a V-a, a VI-a, stăteam și eu pe acolo, prin culise”, a povestit acesta.
fiu ioana bulca rol
Portretul unei mame devotate
„Mama era un personaj destul de retras. Nu avea foarte multe prietenii, ieșiri, mese, onomastice. Și nici n-a avut niciun privilegiu. M-a crescut singură, dar și eu am ajutat-o mult. Plus că nu am creat probleme și am reușit să ating toate obiectivele propuse.
Mama era destul de severă. Dar eu eram un copil cuminte, a avut un mare noroc cu mine, nu-i făceam probleme. Tâmpenii făceam, dar nu mari. Eu aveam o mare pasiune, fotbalul și Dinamo București. În rest, nu am avut probleme de comportament de niciun fel. Maică-mea nu mi-a zis niciodată: Pune mâna și învață! învățam singur”.
Deși actriță, Ioana Bulcă nu a avut parte niciodată de favoruri
Dr. Francesco Capelletti și-a amintit despre dificultățile din perioada comunistă, când mama sa nu a căutat niciun privilegiu: „Înainte de a merge la școală, stăteam la rând la lapte. Era greu, foarte greu.
Mama n-a avut niciun privilegiu. Revoluția m-a prins pe stradă, Piața Romană, Universitate, și nu am cerut certificat de revoluționar. Am zis că certificatul de revoluționar îl iau doar ăia care au murit și cei grav răniți”.
Refuzul oricărui favoritism
Fiul Ioanei Bulcă a ales să meargă pe propriile picioare, evitând să profite de numele celebrei mame și dorind să-și clădească propria identitate profesională. „Tot timpul m-am ferit de asta. Nu spuneam nicăieri, niciodată, la nicio vârstă. Întotdeauna am vrut să reușesc prin propriile puteri. În schimb, mama se laudă foarte mult cu mine, e foarte mândră”, povestea anul trecut dr. Francesco Capelletti.
Puține amintiri cu tata
Despre tatăl său, dr. Francesco Capelletti are amintiri puține, dar și o poveste despre cum și-a dorit să-i poarte numele: „Amintirile mele cu tata sunt puține. A murit în ‘73, ultima oară îl văzusem în ‘72. Eram mic, venea rar, pentru că stătea în Italia, era mai mult plecat.
Tata era inginer constructor, șeful unui departament al unei mari firme din Cremona, lângă Milano, care făcea mori și tot felul de lucrări în panificație. A onorat și un contract în România – Complexul Palas, silozuri mari. Așa a cunoscut-o tata pe mama.
S-au iubit, m-am născut, am preluat numele mamei. Tata a avut apoi contracte la Belgrad, la Sofia. Când a murit, nu am aflat atunci, mama m-a protejat, mi-a spus peste ani. Iar lucrurile au rămas așa – am păstrat numele mamei. Dar eu am avut în cap de când mă știu să port numele tatei. Știți cum e, rămâne câte o chestie nerezolvată în viața ta și nu știi de unde s-o apuci”.
O căutare tulburătoare
Ani mai târziu, a pornit într-o căutare care să-i aducă liniștea și să-i permită să poarte cu mândrie numele tatălui său biologic. „Prin 2009-2010 am demarat căutările. Apăruse un zvon că n-a murit, ceea ce pe mine m-a neliniștit îngrozitor. Și am început să-l caut pe Duilio Capelletti. Și am găsit vreo trei care s-ar fi potrivit. Numele Capelletti se scrie în mai multe variante.
Până la urmă, am reușit printr-un ziar, La Provincia, din Cremona. Am reușit să intru în arhivă într-o noapte, m-a prins două noaptea. I-am găsit necrologul. 7 decembrie 1973. Văzând asta, am zis că unde poate fi îngropat decât la Cremona. El a murit la Sofia. Am trimis un mail la cimitirul principal din Cremona și mi-au răspuns în aceeași zi, am și acum mesajul lor.
Într-o săptămână am plecat la Milano, apoi la Cremona, și i-am găsit mormântul. Găsindu-i mormântul, i-am lăsat un bilet pe mormânt. Nu a avut niciun ecou. După doi ani, am făcut același lucru. Și, într-o zi, m-am trezit la spital cu un telefon. Era, cum ar veni, cumnatul meu. Voia să știe cine sunt, ce e cu mine și ce vreau. I-am zis că vreau doar numele de familie.
Pe urmă a urmat drumul firesc, deshumare, analiza ADN și schimbarea numelui, din Bulcă în Capelletti. Nici mama nu-mi dădea speranțe, nu credea că voi reuși, iar eu îi spuneam că pe mine mă cheamă Capelletti și așa mă va chema și-n acte”. De astăzi, din liniștea cerurilor, mama și tata îi veghează tăcut drumul.
