Înălţarea Domnului 2021. Sărbătoare mare pentru creştinii ortodocşi

Înălţarea Domnului sau Ispasul, cum i se mai spune în popor, este amintită în Simbolul Apostolilor şi în Crezul niceeano-constantinopolitan. Începând din secolul al IV-lea, sărbătoarea se celebrează atât la rărsărit cât şi la apus, întotdeauna într-o zi de joi, la 40 de zile de la Învierea lui Iisus Hristos.Cea mai veche menţiune despre Înălţarea Domnului o găsim la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea “Despre sărbătoarea Paştilor”, compusă în anul 332, scrie crestinortodox.ro. Din aceasta lucrare reiese ca Inaltarea Domnului era sarbatorita in acea vreme odata cu Rusaliile, la 50 de zile de la Invierea lui Hristos. Spre sfarsitul secolului al IV lea, inceputul secolului V, sarbatoarea Inaltarii s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile), fiind praznuita in a 40-a zi dupa Inviere, data care va ramane stabilita pentru totdeauna in calendarul bisericesc.Cu ocazia ultimului eveniment din viața pământeană a Mântuitorului, credincioşii i-au închinat o rugăciune prin care cer dobândirea accesului în Rai.„Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui! În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei? Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului. Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor”Celebrată la 40 de zile de la Înviere, sărbătoarea Învierii Domnului atrage după sine o serie de tradiţii şi obiceiuri care în unele zone ale ţării sunt păstrate încă cu sfinţenie.La pachet cu tradiţiile, la fel ca în cazul oricărei alte sărbători, avem şi superstiţiile. Ele sunt pezente şi acum, când vine vorba despre sărbătoarea Înălţării.În ţara noastră, încă din 1920, odată cu înălţarea Domnului se sărbătoreşte şi ziua Eroilor, fiind considerată sărbătoare naţională, prin legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război.

Sursa: Observator

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*