😱 În fiecare zi, un stol de ciori se aduna la aceeași fereastră. Nimeni nu înțelegea de ce — până când locatarii au avut curajul să intre înăuntru.
În această casă veche totul era obișnuit: scârțâiau scările, becurile pâlpâiau, vecinii se certau din cauza gunoiului. Dar de ceva vreme oamenii au început să observe ciudățenii.
În fiecare dimineață — același lucru. Pe pervazul de la etajul trei stăteau ciorile. Croncăneau, se împingeau, își loveau aripile, de parcă așteptau un semnal. Le-au gonit de zeci de ori — fără rezultat. Se întorceau mereu, ca și cum ar fi fost legate de acel loc.
La început oamenii au crezut că e o glumă, apoi — un semn rău. Se zvonea că în apartament locuise o bătrână care hrănea păsările, dar de mult timp nimeni nu o mai văzuse. Noaptea se auzea un foșnet ușor de aripi — ca și cum ciorile nu plecau deloc.
Într-o zi, locatarii au decis să verifice. Au bătut la ușă — liniște. Atunci câțiva au ocolit casa și au aruncat cu grijă o privire înăuntru prin fereastră.
😨😲 …Iar ceea ce au văzut i-a șocat cu adevărat.․․
Continuarea în primul comentariu 👇👇
În apartament era liniște. Aerul era greu, mirosea a ceai și praf. Pe masă — o ceașcă cu ceai neterminat, ziare așezate cu grijă, o pătură împăturită pe spătarul unui scaun.
Totul arăta ca și cum stăpâna urma să se întoarcă din clipă în clipă din altă cameră.
— Ciudat… — a șoptit cineva.
Locatarii s-au privit între ei și au deschis cu grijă ușa spre dormitor.
Pe pat, între perne aranjate impecabil, zăcea o femeie în vârstă. Părea că doar doarme, dar liniștea mortală spunea totul. Pe noptieră erau ochelarii, o carte deschisă și o farfurioară cu firimituri de pâine.
Ciorile, se pare, se întorceau acolo în fiecare zi — cine știe, din obișnuință sau datorită unei memorii misterioase a păsărilor. Poate pur și simplu o așteptau, ca înainte, când se apropia de fereastră și le arunca bucăți de pâine.
Când vecinii au ieșit în tăcere din apartament, de afară se auzea din nou croncănitul familiar.
