Într-o zi sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, împreună cu ucenicul lui, Fericitul Epifanie, au ridicat ochii către cer și au văzut-o în văzduh pe însăși Maica Domnului, care se ruga pentru credincioși, strălucind deasupra tuturor și acoperind mulțimea cu cinstitul ei omofor (șalul sfânt).
Sfinți și oști cerești o înconjurau cu smerenie, dintre aceștia remarcându-se Sfântul Ioan Înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan.
Cu glasul murmurat, blând și plin de umilință, Sfânta Fecioară I se ruga Fiului său așa :„Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău!
Și unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile!”
Amin!