La 45 de ani, fostul căpitan al naționalei României a rememorat acele clipe de groază prin care a trecut în ianuarie 2010, când o accidentare gravă i-a pus viața în pericol.
Accidentarea care l-a adus la un pas de moarte
Într-un interviu acordat jurnalistului Dan Capatos, pentru canalul de Youtube al Superbet România, Cristi Chivu a povestit despre acele momente cumplite din 6 ianuarie 2010, în timpul unui meci între Chievo Verona și Internazionale Milano.
În minutul 46 al partidei, Chivu s-a ciocnit violent cap în cap cu atacantul Sergio Pellissier, accidentându-se grav. La scurt timp după incident, s-a aflat că fotbalistul era la doar câțiva milimetri de moarte.
„Era să mor. Am fost la câțiva milimetri de moarte”, a mărturisit Cristi Chivu. „S-a întâmplat la Verona și nu aveam voie să zbor, să fiu urcat în avion și să fiu adus la Milano. Am așteptat chirurgul să vină, deoarece la ei pe 6 ianuarie e Befana, Boboteaza, și toată lumea e liberă. Când așteptam în pre-operator mă gândeam că poate doctorul a băut ceva dacă tot e liber. Eram conștient de gravitatea accidentării, mi se spusese. Nu știam că am fost la milimetri de moarte, dar știam că trebuie să mă opereze.”
Cristi Chivu a povestit că se simțea paralizat și speriat în acel moment: „Problema mea era că aveam brațul stâng paralizat, nu simțeam nimic și mă gândeam <<mi-a atins vreun nerv, dar gândesc, vorbesc, dar dacă vine doctorul și a gâlgâit ceva, îi tremură mâna, îmi atinge ceva și rămân…>>. Neavând craniul fracturat cu bucăți, aveam o gaură. Nu mai aveam os, băgam degetul și atingeam creierul, habar nu aveam ce ating, dar nu apăsam prea tare că îmi era frică. Având hematomul ăla la spital, a început să se umfle și arătam ca un klingonian. Atunci m-am speriat și am zis că dacă nu vine repede să intervină s-ar putea întâmpla ceva rău din cauza presiunii.”
Perioada post-operație și efectele pastilelor
În ciuda fricii și a durerii, intervenția chirurgicală a fost un succes. Operația a durat două ore și i-a salvat viața, însă procesul de recuperare a fost unul extrem de dificil. După operație, Chivu a început un tratament cu pastile care l-au afectat considerabil din punct de vedere psihologic.
„Eu luam pastile. Am avut perioada aia, cu Champions League câștigat, cu triplă – campionat, Cupă, Champions, iar eu eram fără «țigle pe acoperiș» de la pastile. Nu mai aveam filtre. Adelinei îi plăcea. Colegii o sunau: ‘Bă, ăsta e normal acasă? Te bate? Aici dărâmă vestiarul.’ Am făcut numai tâmpenii atunci, de care îmi pare rău, dar am o scuză”, a spus Chivu.
