În ziua aceea, soarele se lăsa încet spre apus, colorând cerul în nuanțe aprinse de portocaliu și roz. Stăteam pe prispa casei mele, uitându-mă cum cățelușul meu, Bușa, alerga prin curte, jucându-se vesel cu jucăriile lui.
La un moment dat, ceva i-a atras atenția — un sac vechi, care zăcea lângă gard. N-am dat mare importanță. Mi-am zis că vântul probabil l-a adus acolo. Dar Bușa părea complet obsedat de sacul ăla. A început să se învârtă în jurul lui, să-l miroasă, și apoi, dintr-o dată, s-a oprit. Parcă auzise ceva ciudat.
Și atunci am observat — sacul se mișca. La început am crezut că mi se pare, dar nu. Chiar se mișca. Foarte încet, abia vizibil, dar clar că se mișca. M-au trecut fiori pe spate. Ce putea fi acolo? Un animal? Un șarpe? Sau ceva și mai înfricoșător?
I-am chemat pe vecini, să vedem împreună ce e cu sacul ăsta misterios. Ne-am adunat toți în jurul lui, uitându-ne cu teamă și nedumerire. Nimeni nu avea curaj să se apropie. Doar Bușa continua să se învârtă pe lângă el, scoțând niște sunete joase, dar insistente, ca și cum voia să ne spună ceva important.
— Hai să-l deschidem cu grijă, a propus unul dintre vecini, și am fost cu toții de acord. Am apucat de colțurile sacului și am început să desfacem cu atenție funia care-l ținea legat.
Când am deschis sacul, ce am văzut ne-a lăsat fără cuvinte. Înăuntru era un bebeluș. Un copilaș de doar câteva luni, cel mult. Avea ochii mari și deschiși, și se uita la noi cu uimire și liniște, ca și cum înțelesese că s-a întâmplat ceva important.
Am încremenit toți, nevenindu-ne să credem. Cine ar putea lăsa un copil atât de mic acolo? Cum a ajuns în sacul ăla? Ne învârteau o mulțime de întrebări prin cap, dar nu era timp de gândit. L-am luat imediat în brațe și am chemat ambulanța.
Până să vină medicii, Bușa nu s-a dezlipit de lângă copil, de parcă știa că datorită lui micuțul e acum salvat. L-a lins ușor pe obraz, și, spre surprinderea noastră, bebelușul a zâmbit.
Când au venit doctorii, l-au consultat și au spus că e bine, dar are nevoie de îngrijiri medicale și atenție. L-au dus la spital, iar poliția a început o anchetă să afle cine a putut face un gest atât de crud.
Au trecut câteva săptămâni până am aflat adevărul. Se pare că mama copilului era o tânără care trecea printr-o perioadă foarte grea. Era singură, fără sprijin, și nu știa cum să facă față problemelor. În disperare, a decis să-și lase băiețelul acolo, sperând că cineva îl va găsi și va avea grijă de el. Ce a făcut ea a fost greșit și periculos, dar inima îi era plină de dragoste pentru copil.
Băiețelul a ajuns la o familie nouă, care l-a primit cu bucurie. Iar Bușa… Bușa a devenit eroul cartierului nostru. Toți vorbeau despre cum el a salvat viața acelui copil. Câteodată mă uit la el și mă gândesc că în lume există lucruri pe care nu le putem explica. Intuiția animalelor, felul în care simt și înțeleg ce nouă ne scapă — e cu adevărat un miracol.
Și acum, de fiecare dată când îl văd pe Bușa jucându-se prin curte, îi mulțumesc destinului că am un prieten atât de curajos și loial.