Apicultorii români abia supravieţuiesc în pandemie. Își vând mierea pe unde apucă, la preţuri de nimic

Pe timp de pandemie, apicultorii români abia mai supravieţuiesc. Îşi vând mierea la samsari, la preţuri şi de trei ori mai mici din cauză că n-au acces în supermarketuri. Între timp, noi mâncăm miere din import, de proastă calitate.Răzvan Ungureanu, apicultor: ”Dăm de mancare familiilor de albine. Nu au de unde să-și aduca hrană și trebuie să fie alimentate. Eu am ales să le pun miere la pungă. E calduță, ca s-o poată lua”.Răzvan Ungureanu are 140 de stupi pe un teren în Ilfov. Îşi vinde marfa pe unde apucă, la preţuri de nimic.Razvan Ungureanu, apicultor: ”Am reușit la rapiță sa obtin 8 lei și la floarea soarelui, că era amestecată cu tei, 9 lei. Nu poți să stai cu ea în magazie, că trebuie aduși bani acasă. Miere sută la sută naturală”.300 de mii de familii de albine au dispărut în ultimul an din cauza secetei. Disperaţi că rămân fără nimic, apicultorii cer ajutor de la Ministerul Agriculturii.Dănuț Puișori, preşedinte sindicat apicultori: ”Dorim să ni se dea 140 de lei per familia de albine. Dorim ca aceasta miere să fie regăsită în școli, printr-o hotărâre de guvern și să se înfiinteze acele perdele de protecție necesare familiilor de albine”.Şi mai vor ca în supermarketuri să ajungă cu prioritate marfa românească. Pentru că, în prezent, doar 14% din mierea din magazine e autohtonă.Razvan Ungureanu, apicultor: ”În lege este specificat ca trebuie ambalata la centre autorizate, nu există. Noi nu putem face treaba asta acasa, că sunt zeci de mii de euro de investit. Nu mai vorbim de supermarketurile mari, că cer zeci de tone și nu putem produce atâta”.De altfel, oamenii caută exact mierea de la micii producători.Preţul mierii din România e cel mai mic din Uniunea Europeană. Tocmai de aceea apicultorii preferă s-o dea la export, la preţuri triple. Cea mai multă miere ajunge în Germania, Franţa, Italia şi Spania.

Sursa: Observator

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*