Angajatorii sunt nevoiţi să apeleze la ajutorul meseriaşilor de peste hotare. Anual, din India ajung mii de oameni veniţi să ne salveze

Pe aeroportul Otopeni, în plină pandemie, grupuri de călători asiatici apar de câteva ori pe zi. Sunt muncitori veniţi să ne salveze. Printre ei, trei croitorese nepaleze păşesc temătoare, pentru prima oară, pe pământ românesc. Sunt primele dintre cele 80 pe care o mare companie din Bucuresti le va aduce anul acesta. Li s-a dus faima ca sunt harnice, după ce au lucrat pentru mari branduri în fabricile de textile din Moldova. Şi pe ele, ca pe mulţi alţi asiatici, le-a adus aici gândul că vor deveni cândva cetăţeni europeni. ”După ce termină contractul aici se întorc acasă și deschid afacerile lor cu ce au învățat în România. De asta vin în România.”Ni s-a dus vestea, aşadar, că suntem neam de meseriaşi buni. Doar că nu la noi. ”România are o grămadă de muncitori calificaţi, dar nu sunt din România.”Ca să putem construi România, Nikkhil Manshramani a adus în ultimii 2 ani peste 1.500 de muncitori din India. Există la noi proiecte întregi de infrastructură, dar şi blocuri construite sută la sută de indieni.”Aducem în mod predominant zidari, dulgheri, electricieni, instalatori și, de asemenea, aducem bucătari, astfel încât să poată găti mâncarea pentru indieni.”Selecţia începe cu nişte criterii ca la piaţă. ”Să arate într-un fel. Poate că tu îl aduci într-un loc unde e nevoie să fie înalt, mai avem cereri. Fabrici de paleți ne-au zis că paleții sunt mari, avem nevoie să aibă minim 1,75. Nu există asiatici cu 1,75. Poate doar egiptenii și atunci te duci către țara respectivă, sau africanii, unde sunt mai înalți, mai făcuți, cu structură atletică. Vânzarea e una emoțională, clientul te sună și ajunge la asiatic când nu mai are nicio soluție în România, a epuizat toate variantele.”O reţea naţională de şcoli de meserii face din India ţara cu cea mai mare forţă de muncă tânără, plasand-o chiar înaintea Chinei. Din fonduri publice şi private, fiecare om e îndemnat să-şi caute un rost ştiind că pomană de la stat nu există. ”În India, statul nu contribuie cu nimic. Dacă omul este leneș, trebuie să revină la acțiune și să câștige bani.”Iar cand ajung la noi, sunt ieftini, flexibili şi serioşi. Salariile pornesc de la 2.000 de lei pentru un muncitor calificat şi ajung până la 1.000 de euro pentru seful de echipă – care, cel mai des, este român. ”Dacă aş putea să lucrez, aş lucra de acum încolo numai cu lucrători străini. Românii aşteaptă ziua de mâine. Adică nu contează dacă nu termini azi, se poate termina şi mâine, şi poimâine.”La un loc cu românii sau puşi la muncă separat? Asta e principala întrebare a angajatorului care aduce muncitori asiatici. Unii dintre ei se riscă, şi reuşesc să aducă împreună două lumi atât de diferite.

Sursa: Observator

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*