Sâmbăta Colivelor din 2026 este considerată primul prag important din șirul pomenirilor pentru cei adormiți, din timpul Postului Mare. În multe zone, ziua mai este cunoscută și ca Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron, iar pentru credincioși devine un moment de rugăciune, liniște și milostenie: merg la biserică, participă la parastase și împart de pomană pentru sufletele celor plecați.
Ce semnifică această zi în Postul Mare
În tradiția ortodoxă, această sâmbătă deschide perioada pomenirilor colective din post – un timp în care oamenii își amintesc de cei trecuți dincolo, cer iertare, se împacă și încearcă să intre în post cu inimă mai ușoară. În unele comunități, se spune că rugăciunile și pomenirile din această perioadă au o încărcătură aparte, tocmai pentru că sunt făcute în vreme de înfrânare și reflecție.
Ce trebuie să duci la biserică și să împarți
Conform rânduielii, în această zi se duc la altar, pentru sfințire:
- colivă (grâu fiert îndulcit – simbol al învierii și al vieții veșnice),
- colaci/pâine,
- vin.
Pentru că sărbătoarea cade în Postul Mare, pachetele de pomană sunt, de regulă, de post. Pe lângă colivă, oamenii obișnuiesc să mai pună:
- fructe,
- nuci,
- covrigi,
- mâncare gătită de post (de exemplu sarmale de post, fasole etc.).
Povestea din spatele „Sâmbetei Sfântului Teodor”
Tradiția leagă această zi de o întâmplare veche atribuită Sfântului Teodor Tiron, din vremea împăratului Iulian Apostatul. Pe scurt, se spune că ar fi existat o încercare de a-i “pângări” pe creștini prin alimentele din piețe, iar soluția ar fi fost grâul fiert îndulcit (coliva), consumat ca hrană curată în post. De aici s-a păstrat și obiceiul colivei, ca simbol și ca dar de pomenire.
De ce e „interzis” să dai cu mătura (în credința populară)
Dincolo de rânduiala bisericească, în satele românești s-au păstrat și interdicții populare. Una dintre cele mai cunoscute este cea legată de măturat: se crede că ridicarea prafului ar tulbura sufletele celor adormiți (în unele variante: „praful ajunge în ochii lor”). Din același motiv, în tradiție se evită și spălatul rufelor sau treburile grele ale casei, pentru ca ziua să rămână una de liniște și pomenire.
Alte obiceiuri întâlnite în această zi
În multe locuri se mai păstrează câteva rânduieli simple:
- se aprind lumânări la morminte (uneori se spune „măcar două”), ca semn de lumină și „căldură” pentru suflete,
- se evită aruncarea gunoiului (din respect pentru ziua pomenirii),
- unele comunități recomandă prudență cu drumurile pe timp de noapte sau prin răscruci izolate, din cauza credințelor vechi despre „umbla sufletele”.
Ideea de bază: pomenire, pace și milostenie
Indiferent cât de mult ții la partea de tradiții populare, esența Sâmbetei Colivelor rămâne una clară: rugăciune pentru cei adormiți, împăcare între oameni și pomană făcută cu inimă bună. E una dintre acele zile în care liniștea contează mai mult decât graba, iar gesturile mici (o lumânare, un colăcel, o pomană) au, pentru mulți, greutatea unei punți între „aici” și „dincolo”.
