Te-ai gândit să pleci din țară pentru a obține resurse și să te întorci când vei avea posibilitatea. Așa că ai luat această decizie și ai reușit să găsești un loc de muncă în străinătate, adunând treptat bani.
Dar a trecut un an și nu i-ai mai văzut pe cei dragi. Te-ai hotărât să îi aduci aici, să nu fiți separați până ce vei strânge suma propusă.
Îi aduci pe cei dragi, îi înregistrezi la școală și îi vezi adaptându-se cu ușurință. Încep să adopte obiceiurile locale, iar copilul nu mai dorește ciorbă, preferând mâncarea servită la școală.
Când cineva din familie se îmbolnăvește, ajungi rapid la un spital care oferă îngrijire excelentă. Și pentru educația copilului nu îți faci griji, deoarece sistemul de învățământ este eficient.
În timp, te obișnuiești cu noul mod de viață. Însă după câțiva ani, simți că o vacanță ar fi binevenită și decizi să îți vizitezi familia. Îți iei familia, te urci în mașina ta cu numere de înmatriculare străine și plecați către părinți, pe care îi simți din ce în ce mai dorințați.
Intri în țară și te loveste o undă de familiaritate, dar și de neajutorare, cu drumurile prost întreținute, cu vameșul neprietenos și cu cerșetorii care se apropie. Ignori aceste obstacole, pentru că știi că ești acasă.
Apoi, faci sute de kilometri pentru a ajunge la părinți, dar observi că familia ta nu simte la fel.
Copilul se plictisește, soția este neliniștită și toți întreabă când veți pleca. Observi că oamenii nu sunt la fel de prietenoși ca în străinătate, ceea ce îți dă de gândit.
Te întorci acasă și începi să povestești despre experiența ta colegilor. Seara, încerci să convingi soția de beneficiile unui credit pentru a-ți construi o casă aici.
După un timp, obții cheile pentru o casă nouă, achitată în rate pe toată viața ta. Începi să vizitezi România din ce în ce mai rar și, după înmormântarea părinților, te gândești că nu mai ai motive să revii aici.
Acum ești bătrân, un imigrant cu copii cetățeni străini, iar sufletul tău este legat de casa în care te-ai născut. Cu excepția pașaportului tău românesc, nu mai ai multe legături cu țara ta de origine.
Copiii tăi au pasapoarte străine și, cu toate acestea, vorbesc limba română și își cunosc rădăcinile.
Câteodată, ochii ți se umezesc gândindu-te la copilăria ta, la părinții tăi și la locurile în care ai crescut.
Cu toate acestea, viața a avut un curs pe care l-ai ales și trăiești așa cum ți-ai dorit.