În zorii unei dimineți care părea obișnuită, un detaliu a schimbat brusc ritmul: un apel la 112, urmat de o intervenție rapidă, a dus-o pe Sofia Vicoveanca direct în grija medicilor. Orele au devenit minute, iar minutele—un test de răbdare pentru cei apropiați și pentru publicul care o urmărește de o viață.
Artista se află în continuare internată la Spitalul din Suceava, pe secția de cardiologie, iar informațiile care ajung în afara salonului sunt puține și atent dozate. Familia a cerut discreție și a transmis că nu își dorește expunere suplimentară într-un moment în care fiecare detaliu contează.
Între timp, în online se simte o presiune aproape palpabilă: zeci de mesaje se adună constant, de la oameni care îi cunosc vocea, repertoriul și felul în care a știut să poarte Bucovina în cuvânt și în cântec. Pentru mulți, numele ei nu e doar un nume—e o amintire pe care nu vor să o vadă pusă la încercare.
Ce se știe despre momentul de duminică dimineață
Duminică, în jurul orei 04:00, Sofia Vicoveanca a ajuns la spital după ce a fost solicitată o ambulanță. A primit îngrijiri medicale de specialitate, iar de atunci rămâne sub supraveghere, inclusiv în zilele următoare.
Veștile care au venit ulterior au adus o schimbare de ton: starea ei s-a ameliorat, iar medicii vorbesc despre o evoluție
„favorabilă”
și se declară optimiști. Într-un astfel de context, cuvântul acesta—scurt, aparent tehnic—cântărește enorm, pentru că în spatele lui stau monitorizări, decizii rapide și ore lungi în care lucrurile se pot schimba.
Chiar și așa, prudența rămâne regula. Internarea continuă, iar supravegherea medicală e menținută tocmai pentru ca orice semn să fie observat la timp. Pentru cei care o așteaptă „acasă”, această pauză impusă de spital înseamnă, de fapt, un singur lucru: timpul trebuie lăsat să-și facă treaba.
O voce care a ținut o regiune întreagă aproape
Sofia Vicoveanca este considerată un simbol al muzicii populare din Bucovina, cu o carieră de peste 65 de ani. A rămas recunoscută pentru vocea inconfundabilă, repertoriul autentic și portul popular purtat cu o mândrie care nu s-a demodat niciodată.
Cântecele ei au adunat teme care nu îmbătrânesc: dorul, credința, rădăcinile și viața satului. Într-o lume în care tradițiile se pierd ușor, felul ei de a cânta a funcționat ca un fir care ține comunități întregi conectate la o identitate simplă și puternică.
Născută pe 23 septembrie 1941, în Toporăuți (în apropiere de Cernăuți, astăzi în Ucraina), a trăit drama refugiului alături de mama sa, după anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică, iar tatăl ei a fost luat prizonier. Sunt detalii care explică de ce emoția din cântecele ei nu e „interpretare”, ci experiență.
În cazul de acum, motivul pentru care a ajuns la spital este că, duminică, a suferit un infarct; de atunci rămâne internată pe cardiologie la Spitalul din Suceava, cu o stare care s-a ameliorat și cu medici care descriu evoluția ca fiind favorabilă.
