Două atacuri armate petrecute la doar 24 de ore distanță au transformat școlile din Turcia într-un adevărat coșmar și au stârnit un val uriaș de teamă la nivel internațional. Elevi și profesori au fost prinși în mijlocul unor scene de groază, iar bilanțul este unul dramatic. În timp ce anchetele sunt în plină desfășurare, specialiștii vorbesc despre semnale ignorate, acumulări emoționale și factori de risc care, în lipsa intervenției la timp, pot degenera în tragedii greu de imaginat.
Revoltă după două atacuri armate în școli, la doar 24 de ore distanță
Val de violență în Turcia, după două incidente șocante petrecute în doar 24 de ore, în care elevi au fost implicați direct în atacuri armate. Totul a început marți, când un fost elev, în vârstă de aproximativ 18-19 ani, a intrat într-un liceu din Sanliurfa și a deschis focul la întâmplare. Panica s-a instalat imediat, iar elevii au fugit disperați din clase, încercând să se adăpostească. În urma atacului, cel puțin 16 persoane, elevi și profesori, au fost rănite. Agresorul, înarmat cu o pușcă, și-a pus capăt zilelor înainte de intervenția forțelor de ordine.
La doar o zi distanță, miercuri, 15 aprilie, tragedia a escaladat dramatic. Într-o școală din Kahramanmaraș, un elev a venit la cursuri cu armele tatălui său, ascunse într-un rucsac. Fără niciun avertisment, a deschis focul în incinta unității de învățământ. Un profesor și trei elevi și-au pierdut viața, iar alte aproximativ 20 de persoane au fost rănite. Atacatorul a fost ucis în timpul intervenției.
Cele două atacuri, produse la un interval de doar câteva ore, au șocat opinia publică și au ridicat semne serioase de întrebare privind accesul tinerilor la arme, dar și factorii care pot declanșa astfel de comportamente extreme. Deși autoritățile au demarat anchete pentru a stabili cu exactitate circumstanțele și motivele, primele indicii vorbesc despre posibile probleme personale, emoționale sau psihologice în cazul agresorilor. În acest context tensionat, specialiștii trag un semnal de alarmă. Un psiholog școlar și un criminalist au analizat, în exclusivitate pentru FANATIK, cauzele care pot duce la asemenea tragedii, dar și mecanismele prin care astfel de acte ar putea fi prevenite.
Semnalele ignorate în spatele tragediilor din Turcia
Pentru a înțelege mai bine ce se află în spatele unor astfel de gesturi extreme și ce anume îi poate împinge pe unii tineri către violență, am discutat cu Elena Stambuli, psiholog școlar, care atrage atenția asupra unor semnale de alarmă ce, de multe ori, trec neobservate atât în familie, cât și în mediul școlar. Specialistul subliniază că astfel de tragedii nu apar din senin, ci sunt, de cele mai multe ori, rezultatul unor acumulări emoționale și al unor probleme profunde, ignorate sau insuficient gestionate la timp.
„Ca psiholog și consilier școlar, privesc aceste două tragedii cu o îngrijorare și cu sentimentul că vorbim despre semnale pe care sistemul nu a reușit să le surprindă la timp. Din experiența mea, astfel de comportamente nu apar brusc, ci există, de obicei, o acumulare de suferință psihologică, dificultăți de integrare, frustrări sau trăiri intense care nu sunt exprimate și nici gestionate adecvat. Când un tânăr ajunge să recurgă la o astfel de violență extremă, vorbim despre o ruptură serioasă între el și societate.
Este important să existe o prezență constantă a consilierilor în școli, spații sigure în care elevii să poată vorbi fără teamă și o atenție mai mare din partea adulților la schimbările de comportament. În paralel, accesul la arme rămâne un factor de risc major și nu ar trebui ca tinerii să aibă un acces facil la acestea”, ne mărturisește psihologul școlar despre cazul celor doi tineri care au recurs la atacurile armate din Turcia.
Interpretarea specialiștilor în cazul atacurilor recente de pe teritoriul turc
De asemenea, aceasta a insistat că explicațiile acestor gesturi extreme trebuie abordate cu maximă prudență. Fiecare caz în parte trebuie analizat individual, pe baza unor evaluări de specialitate, fără a se ajunge la concluzii generalizate sau la stigmatizarea persoanelor implicate. Totodată, Stambuli accentuează necesitatea unei înțelegeri complexe a factorilor de risc și a unei abordări echilibrate, care să evite etichetările, dar să pună accent pe identificarea timpurie a semnalelor de alarmă și pe intervenția rapidă a adulților sau a specialiștilor.
„Este posibil ca unii dintre acești tineri să fi avut dificultăți psihologice sau chiar tulburări, dar acest lucru nu se poate afirma fără o evaluare clinică adecvată. Este important de reținut că nu orice act de violență extremă înseamnă automat o tulburare psihică și nu orice persoană cu o tulburare psihică este agresivă. E important să evităm stigmatizarea. Factorii de risc reali sunt de obicei, o combinație: context familial dificil, acces la arme, lipsa sprijinului emoțional, eventuale probleme psihologice și absența intervenției la timp.
Cel mai important este să identificăm la timp semnalele de alarmă: retragere bruscă, schimbări majore de comportament, discurs despre violență sau lipsa valorii proprii, dificultăți de control al impulsurilor. Acestea sunt punctele în care intervenția unui adult sau a unui specialist poate face diferența”, a ținut să mai precizeze specialista, pentru FANATIK.
Analiză din perspectivă criminalistică asupra cazurilor din Turcia
Pe de altă parte, criminalistul Dan Antonescu oferă o perspectivă mai amplă asupra modului în care ar trebui privite aceste cazuri, susținând că o analiză corectă nu se poate face fără o verificare atentă a mediului din care provin agresorii, a contextului familial, dar și a modului în care este reglementat accesul la arme. Acesta semnalează că astfel de tragedii trebuie înțelese în profunzime, prin raportare la toți factorii implicați, nu prin concluzii superficiale sau grăbite.
„Trebuie analizat istoricul lor, să vedem din ce familie provin. De asemenea, trebuie verificat regimul armelor și munițiilor din Turcia, cât este de permisiv și ce obligații are un posesor de arme. La noi, de exemplu, pistolul sau pușca trebuie ținute într-o casetă specială, iar muniția într-o alta. Amândouă trebuie să fie încuiate și încastrate în zid, tocmai pentru a evita ca cineva să le fure sau să le folosească în mod ilegal.
Dacă vorbim despre cel care și-a ucis trei colegi, este foarte posibil ca gestul lui să fie urmarea unor frustrări cauzate de bullying sau de diverse nedreptăți. Totodată, pot exista probleme în familie sau tulburări de natură psihică. De aceea spuneam că istoricul fiecăruia trebuie verificat cu atenție. Nu poți trage concluzia simplistă că provine dintr-o familie dezorganizată și atât. Sunt foarte mulți oameni care provin din astfel de familii și au un parcurs social perfect sănătos și chiar de admirat”, este opinia lui Dan Antonescu despre cele două atacuri din Turcia.
Factori de risc și influența mediului în cazurile de violență
Pentru a completa tabloul acestor evenimente și a înțelege mai bine mecanismele din spatele unor astfel de gesturi extreme, criminalistul face o serie de precizări legate atât de modul în care tinerii ajung să intre în posesia armelor, cât și de impactul pe care îl poate avea expunerea mediatică asupra comportamentelor vulnerabile. Antonescu crede că fenomenul nu este unul izolat și că astfel de situații au fost întâlnite și în alte state, fiind dificil de prevenit, dar nu imposibil de controlat prin măsuri adecvate.
„Cei doi, cumva, pare că s-au trezit cu armele în mână. Este adevărat că și le-au însușit, în mod inconștient, de la părinți și nu știau cum să le gestioneze, cum să se ferească sau de ce au ajuns să le folosească. Este o problemă foarte gravă și să nu uităm că astfel de situații nu au existat doar în Turcia, ci și în Statele Unite. Sunt numeroase astfel de cazuri, iar ele sunt foarte greu de prevenit, dar nu imposibil. Din păcate, mass-media, în goana după senzațional, oferă uneori idei unor persoane vulnerabile, predispuse la astfel de gesturi.
Și da, cred că există o legătură de cauzalitate. Dacă vedem la televizor un posibil sinucigaș urcat pe un bloc, pe pervaz sau pe balcon, care amenință că se aruncă, este foarte probabil ca, în zilele următoare, să apară cazuri similare. Există persoane care au astfel de gânduri, dar nu au curajul să le ducă la capăt. În momentul în care văd că alții au avut curaj, fac și ele acest pas. De aceea, informația nu trebuie transmisă sec, de tipul: a tras, a rănit și atât. O astfel de relatare trebuie să includă și explicația – acel „de ce”. De ce a ajuns acel copil să recurgă la un asemenea gest”, sunt declarațiile criminalistului, pentru FANATIK.
- FANATIK, prima revistă de sport pe hârtie lucioasă
- 84 de pagini de emoții
- Apare pe 10 ale lunii, o revistă de NOTA 10!
- Povești, eroi, condeie, poze premiate, NOUL FANATIK
