Ziua de 29 mai 2025 are o semnificație deosebită în calendarul creștin-ortodox. Este momentul în care, la 40 de zile de la Învierea Domnului, Biserica prăznuiește Înălțarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Această sărbătoare, marcată cu cruce roșie, este însoțită de o profundă încărcătură spirituală. Credincioșii o cinstesc, de asemenea, și pe Sfânta Muceniță Teodosia, considerată ocrotitoarea femeilor lipsite de apărare și de sprijin.
Pe 29 mai 2025, sărbătoarea Înălțării este recunoscută de toate confesiunile creștine. În calendarul ortodox, această zi este dedicată Înălțării Domnului, dar și pomenirii eroilor români căzuți de-a lungul istoriei. Greco-catolicii celebrează Înălțarea Domnului și pe Sfânta Cuvioasă Muceniță Teodosia. Romano-catolicii îi pomenesc pe Sfântul Papă Paul al VI-lea și pe Sfinții Maxim, episcopul și Rufin.
Este o zi în care rugăciunile rostite cu credință sunt considerate mai puternice, iar cerurile deschise simbolic primesc gândurile și dorințele curate ale celor care se roagă cu inimă smerită.
Conform rânduielii stabilite de Sfântul Sinod, sărbătoarea Înălțării este și Ziua Eroilor – un prilej de cinstire a celor care s-au jertfit pentru credință, libertate și demnitate națională. Începând cu această zi, formula pascală de salut, „Hristos a înviat!” este înlocuită cu „Hristos S-a Înălțat!”, iar răspunsul este „Adevărat S-a Înălțat!”.
Hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, adoptate în anii 1999 și 2001, consacră Înălțarea nu doar ca un mare praznic împărătesc, ci și ca sărbătoare națională bisericească. În această zi, în toate lăcașurile de cult din țară și din diaspora, sunt pomeniți toți eroii români, cunoscuți sau necunoscuți, care au murit pe câmpurile de luptă, apărând patria și credința.
Sfânta Muceniță Teodosia, martiraj la doar 18 ani
În această zi este cinstită și Sfânta Teodosia, o fecioară martirizată în anul 308 pentru credința sa în Hristos. Originară din Tir, Fenicia, ea a fost apropiată de creștinii întemnițați și i-a încurajat în credință. Pentru gestul ei, a fost dusă în fața autorităților, care au condamnat-o la moarte.
I s-a legat o piatră de gât și a fost aruncată în mare, dar, potrivit tradiției, îngerii au adus-o la mal nevătămată. A revenit în fața judecătorului purtând în mâini piatra care trebuia să o ucidă. Atunci a fost condamnată la decapitare. Avea doar 18 ani când a primit cununa muceniciei.
După moarte, Sfânta Teodosia s-a arătat părinților săi într-o lumină cerească, însoțită de fecioare, rostind cuvinte profunde: „Vedeți voi ce mare este slava și harul Hristosului meu, de care voiați să mă lipsiți?” Această viziune a fost o dovadă a harului și credinței ei nestrămutate, în ciuda opoziției părinților care inițial i-au interzis să-și mărturisească public crezul.
Rugăciunea zilei de Înălțare – o cale spre lumină și înțelepciune
În tradiția ortodoxă, ziua Înălțării este însoțită și de o rugăciune deosebit de profundă, considerată făcătoare de minuni pentru cei care o rostesc cu inimă curată și suflet credincios:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălțimile cerești pentru a noastră mântuire și hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele și prealuminoasele zile ale învierii Tale și, iarăși, după săvârșirea slujirii Tale pământești, Te-ai înălțat cu slavă de la noi la ceruri și ai șezut de-a dreapta lui Dumnezeu și Tatălui!
În această senină și atotluminoasă zi a Dumnezeieștii Tale Înălțări la ceruri, pământul prăznuiește și saltă, cerul se bucură astăzi de Înălțarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită și căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată și înălțată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă, puternic în lupte și tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei!
Învrednicește-ne și pe noi, neputincioșii, care gândim încă la cele pământești și săvârșim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoșătoarea Ta înălțare la cer, grijile cele trupești și cele lumești să le lepădăm și împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer și, cu toată inima și cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălașul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini și călători, plecați din casa Părintească în țara îndepărtată a păcatului.
Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie, Doamne, ca prin preaslăvită înălțarea Ta, să însuflețești conștiința noastră, să ne scoți din robia acestui trup și a acestei lumi păcătoase și să ne învrednicești să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământești; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ție, Domnului și Dumnezeului nostru, să-Ți slujim și să lucrăm, până când, dezlegându-ne de legăturile trupului și trecând vămile văzduhului, să dobândim cereștile Tale locașuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii și Îngerii și cu toți Sfinții, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început și cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
Această rugăciune rostită cu credință poate fi un sprijin pentru toți cei care se confruntă cu neliniști sau căutări interioare. Este un moment ideal pentru introspecție și recunoștință, pentru a lăsa deoparte grijile lumești și a privi spre cer, cu speranță și credință.
Înălțarea Domnului este o sărbătoare în care pământul și cerul se întâlnesc simbolic, iar sufletul credinciosului se poate înălța prin rugăciune, bunătate și iertare.
