Alla Petrovna a traversat apartamentul cu pași fermi, ignorând complet salutul bâlbâit al lui Victor. Când a ajuns în dormitor și a văzut-o pe Zoina palidă și tremurândă în pat, cu suturile încă proaspete de la operație, fața ei s-a întunecat ca cerul înaintea furtunii.
— Victor! — a strigat ea cu o voce care a făcut pereții să vibreze. — Vino aici imediat!
Victor a apărut în pragul dormitorului, încercând să afișeze un zâmbet forțat.
— Alla Petrovna, ce plăcută surpriză! Nu știam că…
— Taci din gură! — l-a întrerupt ea cu o autoritate care l-a făcut să se încrunteze. — Am auzit tot ce i-ai spus fiicei mele. Crezi că e servitoarea ta?
— Dar eu… mama mea și sora au venit, trebuie să…
— Mama ta și sora ta pot să meargă la restaurant dacă vor să mănânce! — a țipat Alla Petrovna, apropiindu-se de el cu privirea aprinsa. — Zoina abia a ieșit de pe masa de operație!
În acel moment s-a auzit zgomotul din living, unde mama și sora lui Victor discutau despre cină. Alla Petrovna s-a îndreptat spre ele cu pași hotărâți.
— Bună seara! — a spus ea cu o politețe glacială. — Sunt mama Zoinei. Înțeleg că aveți așteptări ca fiica mea, care a fost operată ieri, să vă gătească?
Mama lui Victor, o femeie cu părul vopsit și cercei mari, s-a ridicat supărată:
— Păi, ea e nevasta lui Victor, nu? Datoria ei e să aibă grijă de familie!
Alla Petrovna a râs scurt și uscat.
— Datoria ei? Să știți că fiica mea a lucrat douăsprezece ore pe zi ca să îi plătească lui Victor cursurile de contabilitate. Ea a plătit avansul pentru apartamentul ăsta. Și acum, după o operație gravă, voi vreți să se târască la bucătărie?
Sora lui Victor a încercat să intervină:
— Dar noi am venit de departe…
— Perfect! — a exclamat Alla Petrovna, ridicând mâinile. — Atunci să vă întoarceți de unde ați venit! Sau să mergeți la restaurant! Sau… — și aici a zâmbit cu răutate — să gătească Victor pentru voi! E timpul să învețe!
Victor a încercat să protesteze, dar Alla Petrovna nu a terminat.
— Și încă ceva! — a spus ea, scoțând telefonul din geantă — Zoina va veni la mine să se recupereze. Am vorbit deja cu doctorul ei. Recomandă o lună de odihnă completă.
— Nu poți să…
— Pot și o să fac! — l-a întrerupt ea. — Și dacă încerci să o oprești, o să fac câteva telefoane. Să vezi ce zic colegii tăi de la firmă când află cum îți tratezi soția bolnavă!
Victor a îngălbenit. Lucra la o companie respectabilă unde imaginea era totul.
— Alla Petrovna, să discutăm…
— Nu e nimic de discutat! — a spus ea, întorcându-se spre Zoina. — Dragă, am pregătit camera ta de acasă. Ai toate medicamentele și voi avea grijă de tine cum trebuie.
Zoina a început să plângă, dar de data aceasta erau lacrimi de ușurare. Pentru prima dată în luni de zile, cineva o apăra.
— Mama și sora lui Victor s-au uitat una la alta, apoi au început să își pună hainele.
— Păi, dacă așa stă treaba… — a mormăit mama lui Victor.
— Exact așa stă treaba! — a confirmat Alla Petrovna. — Și Victor, dacă vrei să îți recuperezi soția, o să înveți ce înseamnă respectul. Altfel, ea va rămâne la mine permanent.
După ce toți au plecat, apartamentul a rămas în tăcere. Victor s-a așezat pe canapeaua din living, realizând pentru prima dată că risca să își piardă totul – și nu doar soția, ci și respectul de sine.
A doua zi a sunat la ușa Allei Petrovna cu un buchet de flori și o privire umilă.
— Am venit să îmi cer scuze, a spus el încet. — Și să învăț cum să fiu un soț adevărat.
Alla Petrovna l-a privit lung, apoi a deschis ușa.
— Primul pas e să înveți să gătești, a spus ea. — Zoina are nevoie de o ciorbă bună de pui. Ia-ți șorțul!
Și pentru prima dată în căsnicia lor, Victor a intrat în bucătărie nu ca să ceară, ci ca să învețe să dea.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
