Într-o garsonieră de doar 30 de metri pătrați din București, Cristina Deleanu și Eugen Cristea au trăit o viață întreagă de iubire, teatru și amintiri. Plină de cărți, obiecte de colecție și povești din turnee, locuința lor modestă a devenit un adevărat sanctuar al pasiunii și al artei, o dovadă vie că nu spațiul contează, ci sufletul care îl umple.
Într-o garsonieră modestă din București, de nici 30 de metri pătrați, a înflorit, timp de decenii, una dintre cele mai tandre povești de dragoste ale teatrului românesc. Cristina Deleanu și Eugen Cristea au transformat acest spațiu minuscul într-un univers plin de culoare, emoție și obiecte cu suflet, un cămin care a respirat artă, prietenie și iubire necondiționată.
Un spațiu mic, un teatru de vise
În 2014, Eugen Cristea dezvăluia că în lipsa unui teatru care să le ofere sprijin, casa lor devenise scenă, sală de repetiții și sanctuar pentru o întreagă trupă. Zece actori îngrămădiți în acea cămăruță, printre costume, tablouri, cărți și recuzită, repetau pentru spectacole pe care le organizau singuri. Unii jucau pe gratis, doar din iubirea pentru teatru.
„Sunt și spectacole pe care le jucăm gratuit. Probabil că asta nu o înțelege nimeni, în sensul că nu le vine să creadă… ne bucurăm în primul rând de faptul că suntem împreună. De cele mai multe ori ajungem să gândim la fel, acționăm la fel, ne ajutăm pe scenă”, spunea Eugen Cristea pentru Prima TV. Repetițiile aveau loc în intimitatea garsonierei, unde se împărțea o sticlă de suc și o cutie cu bomboane de ciocolată. Aici, printre rafturile pline și dulapurile burdușite, se construiau personaje și se țeseau emoții.
Un paradis al obiectelor cu poveste
Această locuință, aparent neîncăpătoare, ascundea o comoară de peste 10.000 de cutii de chibrituri, sute de căni, pixuri, ceasuri, statuete, inele, pliculețe de zahăr, elefanți, bufnițe și dinozauri. Fiecare dintre ele avea un loc, o poveste și o amintire. „Cred că suntem nebuni. Asta e chiar o dambla de-a noastră. Din punct de vedere material, nu costă nimic, dar sentimental, valorează enorm. Toate sunt amintiri, reprezintă câte o clipă din viața noastră”, spunea Cristina Deleanu în 2015. De fiecare dată când zugrăveau casa, mutau obiectele cu grijă în cutii, apoi le rearanjau la milimetru: „porcușorul din Viena era mai în stânga, bufnița din Tenerife pe raftul de mai sus…”, povestea actrița cu drag.
eugen-cristea-cristina-deleanu-fotografii-click (1)
„Am 60 de bufnițe din diverse materiale, 50 de elefanți, 300-400 de brelocuri, colecție de ceainice, 10.000 de chibrituri, sute de monezi și bancnote, ceasuri de mână, pixuri, benzi de magnetofon, CD-uri, sute de cărți…”, spunea, cu mândrie, Eugen Cristea în 2011.
Obiectele lor veneau din toate colțurile lumii. În peste 40 de țări, Cristina și Eugen își umpleau bagajele cu amintiri palpabile: magneți, lingurițe, tricouri, căni, miniaturi. Din fiecare aeroport, Eugen pleca cu cărți polițiste, în engleză sau franceză. „E o boală, recunosc, dar prefer să o am pe asta, decât să colecționez case, ca parlamentarii”, glumea actorul.
O viață trăită cu bucurie sinceră
Casa lor nu era doar un muzeu al pasiunilor, ci și o școală informală pentru tinerii actori. Îi adăposteau, îi îndrumau, le dădeau curaj și speranță.„Prin micuța noastră trupă de teatru încercăm să le oferim și lor o șansă. Dacă pe noi, datorită vârstei, nu ne mai bagă nimeni în seamă, încercăm să le încurajăm lor tinerețea și talentul”, declara Eugen Cristea.
Garsoniera înghesuită era, în realitate, un sanctuar vast al iubirii, al artei și al visurilor împărtășite. O lume în care fiecare raft era o amintire, fiecare decor – o poveste, fiecare colțișor – un moment trăit cu toată ființa. Acum, când Cristina Deleanu nu mai e, acel spațiu minuscul rămâne un templu al unei iubiri mari, trăite discret și curat. A fost mic locul, dar a fost plin. De râsete, de cărți, de bucurii, de lacrimi. De teatru. Și, mai ales, de iubire.
O pierdere sfâșietoare
În dimineața zilei de 15 mai 2025, lumea teatrului românesc s-a oprit în loc: Cristina Deleanu a murit, la vârsta de 84 de ani. Vestea a fost anunțată de prietena sa apropiată, Marina Almășan, iar primele declarații ale soțului ei, Eugen Cristea, sunt copleșitoare prin durerea calmă pe care o transmit.
„Dincolo de durere chiar sfâșietoare, chiar nu mi-aș fi imaginat că poate fi o durere sfâșietoare. (…) Dispariția doamnei Cristina Deleanu este tragică. Singurul lucru care mă liniștește este faptul că a trăit o viață lungă și, îndrăznesc să spun eu, o viață frumoasă și plină de împliniri.” „Îmi pare rău că nu am ajuns la o cifră pe care mi-aș fi dorit-o. Pe data de 4 august am fi împlinit 41 de ani de când suntem împreună. Așa avem 40 de ani și câteva luni. Îmi pare foarte rău.”
Deși este „dărâmat”, Eugen Cristea a anunțat că va urca pe scenă și în zilele următoare: „Practic încerc să duc cumva flacăra artei doamnei mai departe.” Actorul a spus că soția sa s-a confruntat cu o boală rară și dură – un infarct stomacal. Deși investigațiile medicale au fost multiple, decesul a survenit brusc în noaptea de sâmbătă spre duminică, la Spitalul Floreasca.
„Nu a suferit mult, dar a fost dur și o boală foarte ciudată. Nu am înțeles eu prea bine ce a fost, un fel de infarct stomacal, dacă am înțeles bine. Probabil că există și așa ceva. Îmi pare rău, dar voi încerca să merg înainte cu ajutorul celor din jur.” Cristina Deleanu și Eugen Cristea au fost împreună 41 de ani. Ultima lor apariție publică a fost la Spynews TV, de Ziua Soților. Cu un zâmbet cald, Cristina spunea atunci: „Noi încercăm să ne izolăm un pic de societate și să ne trăim bucuriile și necazurile, problemele și viața care trebuie respectată ca un mic cuib de izolare, care să ne aducă liniște și bucurie…” A fost mai mult decât o viață împreună. A fost un univers în doi. Iar acel univers, plin până la refuz de culoare, dragoste și povești, continuă să lumineze, chiar și în absență.
