Fericitul Atanasie a zidit o biserică frumoasă în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și chilii, făcându-se povăţuitor al fraţilor ce se adunaseră acolo. Lucrul acesta a fost bineplăcut lui Dumnezeu și Preasfintei Maicii Sale, care s-a arătat unui călugăr cu numele Matei.
Acesta, având ochii inimii curaţi și luminaţi, și stând cu luare-aminte la cântarea de dimineaţă, a văzut intrând în biserică pe Preasfânta Fecioară cea prealuminată, cu doi îngeri preaminunaţi; un înger mergea înaintea ei cu o lumânare, iar altul în urmă; Preasfânta Fecioară umbla printre fraţi și le împărţea lucruri. Astfel, fraţilor care stăteau în strane și cântau le-a dat câte un galben, celor ce stăteau prin alte locuri în biserică le-a dat câte doisprezece bani, iar celor ce stăteau în pridvor, câte șase bani. Matei a văzut acestea și singur s-a învrednicit a lua șase bani din preacuratele ei mâini.
Într-un timp, înmulţindu-se numărul fraţilor, s-au terminat toate alimentele și nu mai aveau cu ce se hrăni. Sfântul Atanasie, fiind foarte mâhnit, și-a luat toiagul și a pornit pe cărare spre Kareia, voind să anunţe conducerea Sfântului Munte că nu mai poate să asigure hrană fraţilor. După două ore de mers s-a așezat pe o piatră să se odihnească. Când s-a ridicat să plece mai departe, vede o femeie venind în întâmpinarea lui. Cum a văzut-o, a privit-o uimit, întrebându-se ce caută aici, în aceste locuri unde nu intră niciodată femei. Fiind în starea aceasta, femeia necunoscută l-a întrebat cu blândeţe:
– Unde mergi, bătrânule?
Sfântul Atanasie, privind-o cu atenţie, i-a răspuns:
– Cine ești tu și cum ai venit aici?
– Eu sunt stăpâna acestor locuri și îţi știu mâhnirea ta, putând să te ajut, dar mai întâi vreau să știu încotro ai plecat. Atunci, Sfântul Atanasie i-a spus greutăţile și necazurile sale.
– Şi tu atâta n-ai putut suferi? a adăugat necunoscuta. Şi pentru fărâma de pâine, tu ţi-ai părăsit mănăstirea, care trebuie să devină preaslăvită? Oare după duhul călugăriei este fapta ta? Unde îţi este credinţa? Întoarce-te, i-a zis ea, și eu te voi ajuta. Toate ţi le voi dărui cu îndestulare și se va preaslăvi mai mult decât celelalte mănăstiri.
– Cine ești tu? a întrebat-o din nou sfântul.
– Aceea în al cărui nume ai sfinţit locașul tău, căreia ai încredinţat soarta și mântuirea ta. Eu sunt Maica Domnului tău. Sfântul Atanasie, fiind neîncrezător, i-a zis:
– Şi cum pot să cunosc că ești cu adevărat cea care spui?
– Vezi această piatră? l-a întrebat necunoscuta. Lovește în ea și te vei încredinţa. Lovind după cum i-a spus, piatra s-a despicat în semnul crucii și a izvorât un izvor îmbelșugat de aghiasmă, care curge până astăzi. Văzând minunea, Sfântul Atanasie i s-a închinat, iar Maica Domnului i-a spus:
– Întoarce-te în mănăstirea ta și de acum să nu mai pui econom, căci eu voi fi econoama mănăstirii și mă voi îngriji de toate. Şi zicând acestea s-a făcut nevăzută, iar Sfântul Atanasie i-a mulţumit și s-a întors în mănăstire, unde a găsit magaziile pline de alimente și vasele pline cu untdelemn.
După adormirea Sfântului Atanasie, Maica Domnului s-a arătat unuia din stareţi și i-a zis:
– De acum să nu mă mai prăznuiţi pe mine, că eu sunt slăvită de toată lumea, ci să-l prăznuiţi pe Sfântul Atanasie, care s-a ostenit și a făcut mănăstirea. De atunci s-a schimbat hramul Bunei Vestiri, cu ziua de prăznuire a Sfântului Atanasie, ctitorul mănăstirii. La prăznuire, se adună majoritatea călugărilor din Athos, făcându-se priveghere de toată noaptea.
