Am 35 de ani. Lucrez într-o organizație bugetară și primesc un salariu provincial mediu. Înainte trăiam cu mama și o parte din salariu i-o dădeam ei. Mama nu lucrează, este pensionară și primește puțin peste pensia minimă. Restul salariului eu îl cheltuiam cum consideram de cuviință – mergeam la sală, ieșeam undeva în oraș, uneori cumpăram produse alimentare acasă.
Acum jumătate de an m-am căsătorit. Nu am făcut nuntă, doar am înregistrat căsătoria la starea civilă. Eu am trecut cu traiul la soție în apartament, pe care i-a lăsat-o primul ei soț. Locuim în trei – eu, soția și fiica ei de 7 ani. Soția câștigă un pic mai mult decât mine. Acasă avem un regim strict de economisire a banilor. Deja nu îmi mai permit să merg la sală. Până la căsătorie nu am discutat niciodată problema banilor. Acum îmi dau seama, că în zadar nu am făcut-o.
Fără susținerea mea, mama abia reușește să supraviețuiască. Problema este că avem un apartament cu 3 odăi și în perioada rece, ea achită mai mult de jumătate de pensie pe încălzire. La două luni după începutul vieții de familie, pentru prima oară am văzut că mama trăiește destul de greu și uneori nu are ce mânca. De atunci, o ajut în fiecare lună cu bani.
Din această cauză au apărut probleme și neînțelegeri cu soția. Pe ea o deranjeaza acest lucru. A început să îmi reproșeze că eu câștig puțin, că nu ne putem permite multe lucruri, că fiica ei curând va începe școala și avem nevoie de bani, că nu putem merge în vacanță ș.a.m.d.. Recent, am avut o discuție cu soacra pe tema asta, că acum familia mea este soția și fiica, dar nu si mama. Mi-a propus să o ajute pe mama să-și găsească un loc de muncă, ca femeie de serviciu…dar ea are 70 ani , unde sa lucreze? Pensia ei e mizerabila, abia ii ajunge sa plateasca intretinerea si medicamentele..
Acum, eu îmi caut un job suplimentar. Nu mai am putere să ascult în fiecare zi toate aceste reproșuri. Explicațiile nu rezolvă nimic. Sincer vorbind, deja încep să regret că m-am însurat, înainte trăiam mult mai ușor și confortabil.
Dar ce să fac acum: să îmi ascult soacra? Să nu îi mai dau bani mamei? Să îi amintesc soției, că cheltuielile pe fiica ei sunt mult mai mari? Dar, ultima e prea josnică…si inteleg ca acest copil a devenit si al meu.
Voi ce parere aveti?
