Bunica își iubește nepoții cu dragoste profundă, tandră, sinceră și perfectă. Această iubire nu trece niciodată.
Chinezii consideră că o astfel de dragoste este cel mai perfect lucru pe care îl poate face o femeie. Dacă te uiți la bunica ta sau îți amintești de momentele tale cu ea, vei ști că acest lucru este adevărat. Nimeni nu poate uita o asemenea dragoste. Acum bunicii sunt diferiți, dar își adoră și nepoții.
Te rugăm să distribui mai departe această postare, ca să ajute și pe altă lume! Mulțumim!
Când o femeie devine bunică pentru prima dată, prioritățile ei de viață și lumea interioară se schimbă. Există un punct de cotitură în viața ei care o ajută să realizeze că renaște după imaginea nepoților ei.
Bunica are multă experiență, așa că nu face greșelile pe care le fac părinții ei. Ea încearcă să-și dedice toată dragostea copilului.
Bunicile moderne nu stau acasă, duc o viață activă și plină. Ele nu arată ca niște bătrâne, dar comunică cu copiii lor ca semeni fără a exercita nicio presiune.
Distribuie în toate grupurile. Mulțumim!
Bunica este o persoană specială în viața copilului, îl poate înțelege mai bine decât părinții, știe secrete pe care mama și tata nu le știu. Bunica susține, doar își iubește nepotul.
Nu uita să distribui – îți mulțumim că ne urmărești! ❤
Bunica este foarte atașată de primul ei nepot, dorește să-i ofere multă tandrețe, grijă, să transmită mai departe toate cunoștințele și înțelepciunea pe care le-a dobândit de-a lungul vieții.
Și părinții ar trebui să fie recunoscători pentru ajutorul, dragostea bunicii și contribuția ei la creșterea copilului.
Iata si povestea unei tinere mamici:
Astăzi m-am întâlnit cu o prietenă, pe care nu am mai văzut-o de acum 2 copii şi-o nuntă. Tipa cu care mă plimbam în facultate prin Ikea, că doar eram proaspăt mutate la Bucureşti şi mergeam ca la muzeu. Să visăm. Cum va fi când ne-om plimba pe-acolo cu iubiţii noştri şi-om avea cuibul nostru cu ei. Pe vremea aia, n-aveam niciuna dintre noi nici iubiţi, nici perspective.
Acum, vremurile s-au schimbat. Avem poveşti diferite şi toate examenele luate… Iubiţi, un cuib şi perspective. Cam bine aşa, mai ales că ea locuieşte într-o Elveţie pe care în curând o vizitez. Eu stau doar într-un apartament la bloc şi nici mobilă-n bucătărie n-am. (mai lăsaţi-mă o săptămână să mă plâng, c-apoi vine mobila şi-mi trece)
I-am scris când am revenit în Ikea, că m-am gândit la ea. Şi m-am mai gândit şi de la nunta de weekend-ul trecut, fiindcă şi ea, la nunta noastră, a venit cu bebe mic de 2 luni, plus una pereche de bunici, care să adoarmă bebeluşul proaspăt. Cam cum ne-am dus şi noi, weekend-ul trecut.
Şi mi-a povestit că acea pereche de bunici s-a mutat în Bucureşti, la vreo 500m de casa ei. Că şi-au strâns oamenii jucăriile, au vândut ce era de vândut şi-au cumpărat aici o viaţă nouă. Plină de nepoţi şi chiote de veselie. Ce frumos e când mai auzi şi de familii care se iubesc şi trăiesc în armonie.
Am plecat acasă gândindu-mă la toţi acei copii de pe pământ care îşi au bunicii aproape. Eu am fost unul dintre norocoşi. Nu mă refer la copiii pasaţi la bunici până la majorat, că “aşa a fost să fie”. Ci la aceia pe care-i iau bunicii de la şcoală. Sau pe care-i aşteaptă cu masa pusă şi caldă, la prânz. M-am gândit la toţi acei copii crescuţi cu o grijă izvorâtă din inimă, nu dintr-un un salariu lunar. Acei copii care au bunică, nu bonă. Aşa parcă se vede o diferenţă, nu credeţi? Departe de mine gândul că acei copii cu bone sunt defavorizaţi şi etc. Nici vorbă. Probabil şi al meu tot acolo va ajunge. Doar că un bunic ce se ocupă de un nepot îi oferă şi iubirea lui necondiţionată. Ceea ce o bonă nu poate oferi, oricât de grozavă bonă ar fi aceasta. Iar copiii au nevoie de iubire ca de aer şi lumină şi apă.
Ca să nu mai spun ce avantaj extraordinar e pentru părintele nepotului. Să-ţi ştii copilul cu maică-ta. Ori cu soacră-ta. Bine, să le pui să-ţi dea în scris mai întâi că nu fac zilnic prăjitură şi nici excursii la Noriel. Şi, apoi, să te duci liniştit la serviciu. Şi să vii. Liniştit. Nu cu unghia-n gât, că oare ce dai pruncului de mâncare. Că oare când mai faci şi baie. Pruncului, că tu eşti oricum obişnuit cu compromisurile. Şi multi-tasking-ul. pfoai, îţi dai seama cum e când ai mai mulţi copii! Oare o bonă ajunge?
Să-i apreciaţi pe bunicii copiilor voştri, ăştia care îi aveţi acolo. Şi să-i încurajaţi să îndrăznească. Atât cât le este cu putinţă şi dorinţă.
Iar înainte de culcare, când i-am amintit cât e de norocoasă şi i-am zis că-mi vreau şi eu părinţii aproape, deşi nu prea cred că se poate, să vedeţi ce mi-a scris prietena mea: “ce vorbești cu mine şi visăm se împlinește”
Exact aşa, fără virgulă între subiect şi predicat. Şi ca-n Ikea.
Deci, mamă, te muţi în Elveţia?
sursa https://www.siblondelegandesc.ro/2016/05/24/apreciati-bunicii-copiilor-vostri/
