Am doi fii și trei nepoți. Dar nici fiii mei, nici nurorile mele nu mă vizitează.
Mi-am văzut fiii ultima oară acum cinci ani. Ai putea crede că doar locuiesc departe de mine și le este greu să vină. Ei locuiesc în același oraș că mine. Pur și simplu nu cred că este necesar să mă viziteze și nu vor să mă ajute. Dar de îndată ce au aflat că vreau să-mi dau apartamentul nepoatei mele, au venit imediat la mine.
Când s-au născut fiii mei, am fost atât de fericită. M-am bucurat să am pe cineva care să mă ajute la bătrânețe. Dar proprii mei copiii nu mă ajută deloc. Nepoata mea în schimb, are grijă de mine deși nu ar avea această obligație față de mine fiind ocupată tot timpul cu facultatea.
Cât timp soțul meu era în viață, fiii noștri veneau des să ne viziteze, însă totul s-a schimbat radical după moartea lui. Fiii mei parcă au uitat că exist..
Nu m-au invitat vreodată pe la ei, deși i-am ajutat enorm cu toate economiile mele atunci când și-au cumpărat casele în care locuiesc și oricum nu aș fi putut merge deoarece acum câțiva ani am căzut și mi-am rupt piciorul. Mi-ar fi foarte greu să ajung..
Le-am spus de mai multe ori că nu aș fi apelat la ei, dar aceste vremuri grele mă determina să îi sun ocazional și să le cer diverse servicii, de exemplu să-mi cumpere medicamentele pe care trebuie să le iau luna de luna, dar au spus că nu au timp, că lucrează non-stop așa că am sunat-o pe nepoata mea care a venit imediat alături de soțul ei și m-au dus imediat la farmacie.
A fost perioada foarte grea cu virusul acela care ne-a izolat în case și îmi amintesc cu greu momentele prin care am trecut. Rămăsesem fără pastilele mele de inima și chiar am fost la un pas să ajung la spital, deși eu i-am rugat în repetate rânduri pe ei, fiind fiii mei. Nu am avut de ales așa că am rugat-o iarăși pe nepoata mea care de atunci și-a format un obicei și merge și îmi cumpără frecvent medicamente și de-ale gurii. Ba mai mult, îmi face curățenie și ascultă toate prostiile pe care le scot pe gură fără să mă întrerupă. E fascinată atunci când îi povestesc de vremurile îndepărtate..
Așadar, ultimii mei ani i-am sărbătorit deseori alături de fratele meu, soția să laura și nepoata mea care între timp și-a întemeiat și o familie.
Cum viață este imprevizibilă am luat decizia să-i trec apartamentul nepoatei mele. La urmă ei, ea mă ajută cu toate cele și doresc și eu să-i răsplătesc bunătatea.
Când fiii mei au flat de asta, au venit chiar a două zi cu soțiile lor, ba mai mult, au adus și nepoțîi pe care nu îi mai văzusem de ani de zile.
Au încercat să mă convingă să nu-i trec apartamentul nepoatei, că este rea și că mă va da afară din el și că trebuie să mă gândesc și la cei mici, că sunt nepoțîi mei și că și-ar dori și ei un apartament când se vor face mari.
Le-am mulțumit frumos pentru sfaturile bune dar le-am dat de înțeles că decizia este irevocabilă și că apartamentul este al nepoatei Miră.
Atunci aceștia s-au enervat foarte tare și mi-au spus că nu îmi voi vedea nepoțîi niciodată și să-mi iau gândul de la ajutorul lor, de parcă mi l-ar fi oferit până atunci.
Au trecut 6 ani de atunci, nepoata mea Miră mă vizitează o dată pe săptămâna și nu îmi lipsește nimic. Nepoata mea Miră a devenit medic și câștigă foarte bine așa că reusete să îmi facă toate poftele. Eu i-am spus că nu am nevoie însă ea îmi tot spune că acest apartament este un dar pe care își dorește să-l onoreze.
Apropo, anul trecut am fost pentru prima dată la mare la Constanța…
